top of page
Поиск

Un manual al dezinformării istorice? Lista erorilor factuale din manual

  • 6 часов назад
  • 63 мин. чтения

Un manual al dezinformării istorice? Lista erorilor factuale din manual: Istoria românilor şi universală: Manual pentru clasa a 12-a / Adrian Dolghi, Alina Felea, Nicolae Enciu, Ala Revenco-Bîrladeanu; Ministerul Educaţiei şi Cercetării al Republicii Moldova. — [Chişinău]: Ştiinţa, 2024 (Combinatul Poligrafic). — 304 p.: il.


РУССКИЙ: Учебник исторической дезинформации? Список фактических ошибок учебника: История румын и всеобщая история


ENGLISH: A Textbook of Historical Disinformation? A List of Factual Errors in the Textbook: Istoria românilor şi universală

 

Manualul „Istoria românilor” pentru clasa a XII-a, publicat în 2024 sub egida Ministerului Educației al Republicii Moldova, a provocat numeroase proteste din partea opiniei publice din cauza încercării autorilor de a normaliza regimul mareșalului Antonescu, aliat al lui Hitler, și de a marginaliza Holocaustul din România, ale cărui victime au fost între 280.000 și 380.000 de evrei și aproximativ 11.000 de romi. Manualul a primit avize negative din partea institutelor Yad Vashem (Ierusalim) și „Elie Wiesel” (București). Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a cerut retragerea manualului din procesul de învățământ și a acționat în judecată Ministerul Educației.


Ministrul Educației, Dan Perciun, refuză să dea curs solicitării Comunității Evreiești. La 15 mai 2025, acesta a declarat că „la această etapă, din perspectiva eminenților istorici de la noi din țară, nu există probleme în manual, deci avizele sunt pozitive, bineînțeles cu anumite recomandări și sugestii pentru îmbunătățire”.

Revista Expertiza Istorică și-a asumat inițiativa de a demonstra că manualul este inacceptabil nu doar din motive ideologice, ci și pentru faptul că este plin de grave erori factuale. Au fost identificate 114 erori de acest tip. Studiind după acest manual, elevii nu doar că vor însuși informații incorecte despre trecut, dar riscă și să obțină rezultate nesatisfăcătoare la examene.


Adresăm rezultatele expertizei noastre tuturor celor cărora le pasă de calitatea educației în școlile Republicii Moldova: părinților elevilor, profesorilor, politicienilor, liderilor societății civile și reprezentanților organizațiilor internaționale. Sperăm că, prin eforturi comune, copiii vor fi protejați de o îndoctrinare bazată pe o ideologie discutabilă din perspectiva valorilor europene, combinată cu un șir de erori factuale de neconceput pentru un manual școlar.

Serghei Erlih, doctor habilitat în istorie, redactor-șef al revistei Expertiza Istorică;

Leonid Mosionjnik, doctor în istorie;

Alexei Rusanov, cercetător independent;

Mark Tkaciuk, doctor în istorie, deputat al Parlamentului Republicii Moldova

Alexei Tulbure, directorul Institutului istoriei orale din Moldova;


Raport final. Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România. Raport final. Editori: Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu. Iaşi: Polirom, 2004. P. 178, 240. URL: https://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2026/05/Raport_final.pdf.pdf

 

Comments of Yad Vashem Experts, Dr. Arkady Zeltzer and Dr. Alexander Avraham, on the

Romanian and Universal History Textbook (12th Grade). URL: https://mec.gov.md/sites/default/files/expertixa_manual_de_istorie_yad_vashem.pdf

 

Manualul de Istorie de clasa a XII-a din Republica Moldova stârnește criticile comunității evreiești pentru felul „edulcorat” și „inadecvat” în care prezintă regimul Antonescu și elemente ale Holocaustului / Ministrul Dan Perciun: „Nu sunt lucruri dramatice” / Institutul Elie Wiesel insistă că este nevoie de reeditare și corecturi și acuză o „încremenire în proiect”. URL: https://www.edupedu.ro/manualul-de-istorie-de-clasa-a-xii-a-din-republica-moldova-starneste-criticile-comunitatii-evreiesti-pentru-felul-edulcorat-si-inadecvat-in-care-prezinta-regimul-an/

 

Statement of the Jewish Community of the Republic of Moldova regarding public reports about a meeting of the representatives of “Jewish youth” with the Minister of Education and Research of the Republic of Moldova. URL: https://jcm.md/en/statementof-the-jewish-community-of-the-republic-of-moldovaregarding-public-reports-about-a-meeting-of-the-representatives-of-jewish-youth-with-the-minister-of-education-and-research/

 

Ministerul Educației a primit răspuns de la Yad Vashem privind manualul de istorie pentru clasa a XII-a. „Multe sugestii acolo”URL: https://tv8.md/2025/05/15/video-ministerul-educatiei-a-primit-raspuns-de-la-yad-vashem-privind-manualul-de-istorie-pentru-clasa-a-xii-a-multe-sugestii-acolo/281577

 

Cuprins

Altele: 32 de erori                 

 

Ilustrații: 9 erori



Nr. 1 P. 22: Harta „Statele Europei în Primul Război Mondial”.

Nr. 1 Răspuns corect: Pe hartă sunt reprezentate simboluri ale submarinelor, însă legenda nu explică semnificația acestora. Legenda include și simbolul „Prima utilizare a gazelor asfixiante”, dar pe hartă lipsește indicarea orașului Ypres, în apropierea căruia gazele asfixiante au fost folosite pentru prima dată. Pe lângă Lacurile Mazuriene, harta indică și o misterioasă localitate denumită „Mazura”.


Nr. 2 P. 26: Harta „România în Primul Război Mondial”.

Nr. 2 Răspuns corect: Ismail și Chilia nu au fost cucerite de Puterile Centrale nici în vara anului 1917, așa cum indică harta, nici ulterior. Harta nu arată că, prin Tratatul de la București din 7 mai 1918, Austro-Ungaria a obținut trecătorile carpatice. De asemenea, aceasta indică faptul că România a pierdut întreaga Dobroge în urma tratatului. În realitate, numai Dobrogea de Sud a fost cedată Bulgariei, în timp ce Dobrogea de Nord a devenit un condominiu aflat sub controlul Puterilor Centrale, rămânând însă, din punct de vedere nominal, parte a României.


Nr. 3 P. 44: Harta „Europa conform sistemului de tratate de la Versailles”.

Nr. 3 Răspuns corect: O parte a teritoriului Prusiei Orientale (corespunzătoare actualei regiuni Kaliningrad din Federația Rusă) este, practic, „scufundată” în mare. În schimb, Prusia Orientală este reprezentată în zona orașelor Toruń și Bydgoszcz, care nu au făcut niciodată parte din aceasta. De asemenea, frontierele URSS, Poloniei, României, Iugoslaviei, Italiei, Bulgariei și Greciei sunt prezentate nu așa cum erau în 1923 (după definitivarea sistemului de la Versailles), ci în configurația de după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, Ucraina de Vest, Vîborgul și RSS Moldovenească apar deja ca teritorii sovietice; Istria ca parte a Iugoslaviei; iar Silezia și Pomerania ca părți ale Poloniei.


Nr. 4 P. 72: Harta „Expansiunea Germaniei naziste 1933–1939”.

Nr. 4 Răspuns corect: Harta, destinată să reprezinte situația din anii 1930, înfățișează Germania și Austro-Ungaria în granițele lor din 1914. Prin urmare, nu este clar de ce Alsacia-Lorena și Coridorul Polonez sunt hașurate. Regiunea Vilnius, Regiunea Klaipėda și Saarul sunt, de asemenea, hașurate, însă nu sunt nici etichetate, nici explicate. În plus, Silezia este inscripționată în mod eronat pe teritoriul Poznańului, iar Poznań este deplasat spre nord. Cehoslovacia este indicată pe hartă, dar fără a include Slovacia.

 

Nr. 5 P. 112: Harta „Declanșarea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial”.

Nr. 5 Răspuns corect: Harta prezintă, într-o formă extrem de simplificată, nu doar începutul, ci și întregul al Doilea Război Mondial. Polonia este reprezentată cu granițe imaginare: include Silezia, dar nu și Pomerania, în timp ce teritoriul anexat de URSS în 1939 este deplasat în zona în care ar trebui să se afle Varșovia și Cracovia. În plus, Polonia este colorată într-o nuanță distinctă, a cărei semnificație nu este explicată în legendă. Slovacia este reprezentată ca incluzând întreaga Cehoslovacie, în granițele acesteia din 1945. Partea de nord a Prusiei Orientale a dispărut în mare. Austria nu era în acea perioadă un stat independent: între 1938 și 1945 era considerată parte a Germaniei. Istria aparținea atunci Italiei, nu Iugoslaviei. Aliații Axei și țările ocupate de aceasta sunt reprezentate în aceeași culoare, ceea ce împiedică înțelegerea diferenței dintre statele care au aderat voluntar la Axă și cele care au fost constrânse. Stalingradul este amplasat în mod eronat în apropierea graniței Ucrainei. În plus, Germania nu a invadat niciodată Finlanda, cu atât mai puțin prin Leningrad.

 

Nr. 6 P. 126: „B-24 — avioane sovietice în timpul Raidului asupra orașului Ploiești, 1 august 1943”. 

Nr. 6 Răspuns corect: Pe aeronave sunt vizibile în mod clar însemnele naționale americane. Fotografia a fost realizată în timpul Operațiunii „Tidal Wave”, o operațiune aeriană anglo-americană desfășurată la 1 august 1943 cu scopul distrugerii rafinăriilor de petrol din orașul românesc Ploiești. La raid au participat 178 de bombardiere americane B-24, decolate de pe aerodromuri din Libia. URSS nu a participat la această operațiune.

1943 — Operation Tidalwave, the Low-level bombing of the Ploesti Oil Refineries, 1 August 1943. URL: https://www.afhistory.af.mil/FAQs/Fact-Sheets/Article/459003/1943-operation-tidalwave-the-low-level-bombing-of-the-ploesti-oil-refineries-1/

 

Nr. 7 P.181: „Îmbarcarea persoanelor deportate în vagoane, Chişinău, 1949”

Nr. 7 Răspuns corect: În realitate, fotografia înfățișează deportarea evreilor din Ghetoul Łódź către lagărul de exterminare de la Chełmno.

Jews from the Łódź ghetto board deportation trains for the Chelmno death camp.

 

Nr. 8 P. 224: Harta „Decolonizarea în Africa”.

Nr. 8 Răspuns corect: Canalul Suez se află mai la vest decât este indicat pe hartă. Între Tanzania, Uganda și Kenya nu se află o fostă colonie germană fără nume, ci Lacul Victoria.

 

Nr. 9 P. 235: Harta „Colapsul URSS-ului și al Organizației tratatului de la Varșovia.

No. 9 Răspuns corect: Albania nu a făcut parte din Iugoslavia. În cazul Macedoniei, trebuie indicată fosta republică iugoslavă, denumită astăzi oficial Macedonia de Nord, și nu regiunea grecească Macedonia. Nahicevan — și nu „Nahecivan” — nu este un stat separat, ci parte a Azerbaidjanului. În locul regiunii Kaliningrad a Federației Ruse este reprezentată marea. Kârgâzstanul și Tadjikistanul sunt indicate în afara granițelor URSS.

 

Cronologie: 34 de erori

 

Nr. 10 P. 12: „Primele corporații transnaționale create la începutul secolului XX au fost General Electric din SUA și AEG (Compania General Electric) din Germania”.

Nr. 10 Răspuns corect: (1) Ambele companii au fost înființate în secolul al XIX-lea. Sub denumirea actuală, compania americană General Electric (GE) este cunoscută din 1892. Compania germană Allgemeine Elektrizitäts-Gesellschaft (AEG) poartă denumirea sa actuală din 1887. (2) Este incorect să se ofere o dezvoltare în limba engleză a abrevierii companiei germane AEG.

 

Nr. 11 P. 18: „Tensiunile în relațiile internaționale s-au intensificat după o serie de crize politico-diplomatice de la începutul secolului XX: rivalitatea franco-germană din Maroc, anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar în 1908–1909, dar și Războaiele balcanice din 1912–1913”.

Nr. 11 Răspuns corect: Austro-Ungaria a anexat Bosnia și Herțegovina în anul 1908.

 

Nr. 12 P. 27: „Kaizerul Wilhelm a abdicat la 9 noiembrie 1918, astfel sfârșindu-se monarhia germană”.

Nr. 12 Răspuns corect: Kaiserul a abdicat oficial la 28 noiembrie 1918. La 9 noiembrie, în timpul Revoluției Germane, cancelarul Reichului, prințul Maximilian de Baden, a anunțat abdicarea împăratului fără a-l consulta pe Kaiser și fără a-l informa despre această decizie.

 

Nr. 13 P. 27: „În primele luni ale anului 1919, Austria a lichidat instituțiile statului imperial, a proclamat votul general și principalele libertăți democratice”.

Nr. 13 Răspuns corect: Sufragiul universal în partea austriacă a Dublei Monarhii austro-ungare a fost introdus în anul 1907. Principalele libertăți democratice din partea austriacă a imperiului au fost consacrate prin Constituția din Decembrie din 1867.

 

Nr. 14 P. 98: „În vederea sincronizării proceselor politice, economice, administrative a fost adoptat calendarul gregorian (stilul nou) pe întreg cuprinsul ţării, ziua de 1 aprilie 1919, pe stil vechi, devenind 15 aprilie — stil nou”. 

Nr. 14 Răspuns corect: În secolele al XX-lea și al XXI-lea, diferența dintre calendarul vechi (iulian) și calendarul nou (gregorian) este de 13 zile. Prin urmare, data de 1 aprilie 1919 după stilul vechi corespunde datei de 14 aprilie 1919 după stilul nou.

 

Nr. 15 P. 102: „Numește județele Bucovinei și ale Basarabiei conform reformei administrative din anul 1928”. 

Nr. 15 Răspuns corect: Reforma administrativă din România a avut loc în anul 1925.

LEGE nr. 95 din 13 iunie 1925 pentru Unificarea Administrativă. URL: https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/107203

 

Nr. 16 P. 115: „La 29 martie 1944, trupele sovietice au ocupat orașul Cernăuți, ajungând până la râul Prut, și au declanșat „Operația Iași–Chișinău””.

Nr. 16 Răspuns corect: Formularea „și au început” sugerează că Operațiunea Iași–Chișinău a început imediat după atingerea râului Prut și ocuparea orașului Cernăuți la 29 martie 1944, în cursul Ofensivei Proskurov–Cernăuți. În realitate, Operațiunea Iași–Chișinău a început mult mai târziu — la 20 august 1944, adică la aproape cinci luni după atingerea Prutului. Denumirea evenimentelor din 8.04–6.06.1944 drept „prima Operațiune Iași–Chișinău” este întâlnită extrem de rar și este contestată de specialiști.

Liddell Hart B. H. History of the Second World War. London: Pan Books, 1970. P. 573; Earl F. Ziemke. Stalingrad to Berlin: The German Defeat in the East. Washington, D.C.: Center of Military History, U.S. Army, 1968 (repr. 1987). P. 350.

 

Nr. 17 P. 116: „La mijlocul lunii decembrie 1944, trupele sovietice au pătruns pe teritoriul german”.

Nr. 17 Răspuns corect: Trupele sovietice au pătruns pe teritoriul Germaniei în trei rânduri, însă nu în decembrie 1944: (1) prima subunitate sovietică a traversat tactic frontiera germană încă la 17 august 1944, pe granița Prusiei Orientale, la nord-vest de Vilkaviškis: „un pluton... a trecut frontiera și, pentru prima dată, a dus războiul pe pământ german”. (2) la 16 octombrie 1944, unități ale Armatei Roșii au pătruns pe teritoriul Germaniei pe un front larg în Prusia Orientală. (3) ofensiva de mare amploare pe teritoriul Germaniei a început în ianuarie 1945, în cadrul operațiunilor Vistula–Oder și din Prusia Orientală.

Earl F. Ziemke. Stalingrad to Berlin: The German Defeat in the East. Washington, D.C.: Center of Military History, U.S. Army, 1968 (repr. 1987). P. 343, 409, 421–424.

 

Nr. 18 P. 116: „În ciuda rezistenței acerbe a inamicului, la 12 aprilie 1945, trupele sovietice au inițiat asaltul Berlinului”.

Nr. 18 Răspuns corect: Operațiunea ofensivă strategică de la Berlin, în urma căreia a fost cucerit Berlinul, a început la 16 aprilie 1945.

Earl F. Ziemke. Stalingrad to Berlin: The German Defeat in the East. Washington, D.C.: Center of Military History, U.S. Army, 1968 (repr. 1987). P. 474.

 

Nr. 19 P. 116: „Luptele pentru insulele japoneze Iwo Jima și Okinawa, în februarie–aprilie 1945, au fost complicate; pentru a captura o insulă, americanii au luptat 1-2 luni”.

Nr. 19 Răspuns corect: În realitate, luptele pentru cele două insule s-au desfășurat din februarie până în iunie 1945. Bătălia de la Okinawa a durat aproape trei luni, din 1 aprilie până la 22 iunie 1945.

Garand, G. W., Strobridge, T. R. History of U.S. Marine Corps Operations in World War II. Vol. IV: Western Pacific Operations. Washington, D.C.: Historical Branch, HQ U.S. Marine Corps. P.  762–763. Appleman, R. E., Burns, J. M., Gugeler, R. A., Stevens, J. Okinawa: The Last Battle. (U.S. Army in World War II: The War in the Pacific). Washington, D.C.: Center of Military History, U.S. Army, 1948 (repr.). P. 69, 470.

 

Nr. 20 P. 117: „În contextul desfășurării Celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa, al capitulării Franței, la 22 iunie 1940, al pregătirii de invadare a Marii Britanii de către Germania, al invadării Greciei de trupe italiene și germane și al pretențiilor teritoriale ale Ungariei și Bulgariei, la 26 iunie 1940, V. Molotov i-a remis o notă ultimativă ambasadorului român la Moscova, Gh. Davidescu, în care se cerea ca România să cedeze Basarabia».

Nr. 20 Răspuns corect: Formularea neglijentă creează impresia greșită că invazia trupelor italiene și germane în Grecia ar fi început înainte de 26 iunie 1940. În realitate, Italia a atacat Grecia la 28 octombrie 1940, iar Germania s-a alăturat campaniei italiene din Grecia la 6 aprilie 1941.

S. O. Playfair et al. The Mediterranean and Middle East. Vol. I: The Early Successes against Italy (to May 1941). London: HMSO, 1954. P. 225, 227. URL: https://www.ibiblio.org/hyperwar/UN/UK/UK-Med-I/UK-Med-I-12.html;

Greece and Crete 1941. In: The Second World War, 1939–1945. A Popular Military History by Christopher Buckley. London: HMSO, 1952. P. 37. URL: https://archive.org/details/greece-crete-1941-buckley.

 

Nr. 21 P. 125: „2) Operațiuni militare desfășurate între 23 și 31 august 1944 pe teritoriul propriu, cu scopul de a îndepărta trupele germano-fasciste inamice din țară”.

Nr. 21 Răspuns corect: După lovitura de stat din 23 august 1944, Germania a declarat război României, iar Wehrmachtul a început operațiuni militare împotriva fostului său aliat. Ultimele teritorii românești — orașele Carei și Satu Mare — au fost eliberate de sub controlul ungar și german la 25 octombrie 1944.

 

Nr. 22 P. 126: „Demonstrează argumentat că România, conform Armistițiului din aprilie 1944, practic a fost lăsată de aliați la discreția URSS-ului”. 

Nr. 22 Răspuns corect: România a încheiat armistițiul cu Națiunile Unite nu în aprilie, ci la 12 septembrie 1944.

The Armistice Agreement with Rumania; September 12, 1944. URL: https://avalon.law.yale.edu/wwii/rumania.asp

 

Nr. 23 P. 126: „Restabilirea frontierei româno-sovietice de la 28 iunie 1941».

Nr. 23 Răspuns corect: Manualul conține o eroare privind o dată bine cunoscută: anexarea sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord a început la 28 iunie 1940.

 

Nr. 24 P. 145: „Al Doilea Război Mondial, care a durat șase ani și jumătate, pe parcursul a 2 174 de zile, a fost o perioadă sumbră din istoria umanității”.

Nr. 24 Răspuns corect: Cel de-al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939, odată cu atacul Germaniei asupra Poloniei, și s-a încheiat la 2 septembrie 1945, prin semnarea actului de capitulare a Japoniei. Prin urmare, a durat șase ani, adică 2.193 de zile.

 

Nr. 25 P. 165: „Armata lui Castro a folosit războiul de gherilă, reușind la 3 ianuarie 1959 să ia sub control Havana”

Nr. 25 Răspuns corect: Forțele insurgente au intrat în Havana la 1 ianuarie 1959.

 

Nr. 26 P. 168: „1956-1960 — al șaselea plan cincinal. 1961-1965 — al șaptelea plan cincinal”.

Nr. 26 Răspuns corect: Al Șaselea Plan Cincinal nu a fost dus la îndeplinire. În schimb, pentru perioada 1959–1965 a fost adoptat un Plan Septenal.

 

Nr. 27 P. 168: „1991, 31 decembrie — destrămarea URSS”.

Nr. 27 Răspuns corect: URSS a încetat oficial să existe la 26 decembrie 1991, odată cu adoptarea Declarației Sovietului Republicilor al Sovietului Suprem al URSS privind constituirea Comunității Statelor Independente, nr. 142-N din 26 decembrie 1991. Aceeași eroare se repetă la p. 172.

 

Nr. 28 P. 238: „În noiembrie 1996, președinte al Republicii Moldova a fost ales Petru Lucinschi”.

Nr. 28 Răspuns corect: Petru Lucinschi a devenit președinte după ce a câștigat turul al doilea al alegerilor, desfășurat la 1 decembrie 1996. El și-a preluat oficial funcția la 15 ianuarie 1997.

 

Nr. 29 P. 240: „Primul document oficial de instituire a noilor instrumente juridice, economice și funcționale a fost Hotărârea Sovietului Suprem nr. 186, din 25 iunie 1990, ‘Cu privire la concepția trecerii la economia de piață în RSS Moldova’”.

Nr. 29 Răspuns corect: Hotărârea a fost adoptată la 25 iulie 1990.

Marcel Revenco. Începuturile activităţii comerciale externe a Republicii Moldova: cadrul instituţional şi legislative // Akademos 1/2020. P. 108. http://old.akademos.asm.md/files/1_20_103-109.pdf

 

Nr. 30 P. 245: „La 20 iunie 1992, două regimente ale Armatei Republicii Moldova, sub conducerea colonelului L. Carasev, au intrat în Bender (Tighina) și au luat sub supraveghere podul de pe Nistru”.

Nr. 30 Răspuns corect: Introducerea forțelor armate moldovenești în Bender a început la 19 iunie 1992. Colonelul Leonid Karasev comanda doar una dintre cele câteva grupări tactice ale armatei moldovenești, și anume un batalion, căruia îi fusese încredințată misiunea de a prelua controlul asupra orașului Bender.

Gilles-Emmanuel Jacquet. Histoire du conflit moldo-transnistrien. Editions Publibook, 2017. P. 293–294.

 

Nr. 31 P. 248: „1 iunie 1996 — începutul activității Casei Naționalităților/Biroul Relații Interetnice”.

Nr. 31 Răspuns corect: Hotărârea Parlamentului privind crearea structurii care a purtat succesiv denumirile de Departamentul de Stat pentru Problemele Naționale al Republicii Moldova (din 1991), Departamentul Relațiilor Naționale (din 1994), Departamentul Relațiilor Naționale și Funcționării Limbilor (1998), Departamentul Relațiilor Interetnice (din 2001), Biroul Relații Interetnice (din 2005) și Agenția Relații Interetnice (din 2018) este datată 14 noiembrie 1990. Hotărârea Guvernului privind constituirea Departamentului, prin care au fost stabilite atribuțiile și schema sa de personal, a fost semnată la 25 aprilie 1991.

 

Nr. 32 P. 255: „14 iulie 1995 — Republica Moldova a devenit membru al Consiliului Europei”. 

Nr. 32 Răspuns corect: Republica Moldova a devenit membră a Consiliului Europei la 13 iulie 1995.

 

Nr. 33 P. 256: „După deteriorarea în câteva rânduri a relaţiilor Republicii Moldova cu Federaţia Rusă, după refuzul preşedintelui V. Voronin de a semna Memorandumul „Kozakˮ în 2003, în 2005 au fost introduse interdicţii la exportul de vinuri din republică spre Rusia”. 

Nr. 33 Răspuns corect: Embargoul asupra importului în Federația Rusă al produselor vinicole din Republica Moldova a fost introdus de Rospotrebnadzor la 27 martie 2006.

Агентство Moldova-Vin затрудняется назвать потери виноделов от запрета экспорта вин в Россию https://point.md/ru/novosti/ekonomika/agentstvo-moldova-vin-zatrudnyaetsya-nazvatj-poteri-vinodelov-ot-zapreta-eksporta-vin-v-rossiyu/

«Политические ингредиенты» в молдавском вине неудобоваримы для России https://www.svoboda.org/a/265228.html

 

Nr. 34 P. 263: „1937 — construcția primului calculator programabil”.

Nr. 34 Răspuns corect: Autorii se referă la dispozitivul de calcul creat de inginerul german Konrad Zuse (vezi p. 265). Prima sa versiune, Z1, a fost realizată în 1938. Totuși, primul calculator programabil cu adevărat funcțional este considerat modelul Z3, construit de Zuse în 1941.

 

Nr. 35 P. 263: „1939 — realizarea primului avion cu reacție”.

Nr. 35 Răspuns corect: Preistoria avioanelor cu reacție începe înainte de 1939. În mod surprinzător, autorii manualului Istoria românilor par să ignore faptul că avionul cu reacție Coandă-1910, creat de inginerul și pionierul aviației român Henri Coandă, a fost prezentat la cea de-a Doua Expoziție Internațională de Aeronautică (Paris, 1910). Istoricii aviației continuă să dezbată dacă acest aparat a efectuat într-adevăr un zbor. Primul zbor cu reacție general recunoscut (3,5 km în 75 de secunde), realizat de modelul Opel RAK.1, proiectat de inginerul german Julius Hatry, a avut loc la 30 septembrie 1929, la Frankfurt pe Main.

 

Nr. 36 P. 263: „1949 — construcția televizorului în culori”.

Nr. 36 Răspuns corect: Istoria televiziunii color începe înainte de anul 1949. La 3 iulie 1928, inginerul britanic John Logie Baird a demonstrat primul sistem de transmisie color din lume, bazat pe tehnologia televiziunii mecanice. În 1939, el a prezentat un televizor color bazat pe tubul catodic. La 16 august 1944, Baird a demonstrat primul ecran color complet electronic.

 

Nr. 37 P. 263: „1951 — intrarea în funcție a primului reactor atomic producător de energie electrică în SUA”.

Nr. 37 Răspuns corect: La 20 decembrie 1951, în cadrul unui experiment, reactorul EBR-I din apropierea orașului Arco, statul Idaho, SUA, a produs energie electrică utilizabilă cu o putere de numai (!) 800 de wați. Prin urmare, nu era vorba despre producție industrială de energie. Ar fi trebuit menționat și faptul că, la 3 septembrie 1948, în Statele Unite au fost alimentate pentru prima dată aparate electrice cu energie produsă de reactorul cu grafit X-10. Prima centrală nucleară din lume conectată la o rețea electrică a fost Centrala Nucleară de la Obninsk, pusă în exploatare industrială la 26 iunie 1954.

Experimental Breeder Reactor-I. URL: https://inl.gov/ebr/

From Obninsk Beyond: Nuclear Power Conference Looks to Future. URL: https://www.iaea.org/newscenter/news/obninsk-beyond-nuclear-power-conference-looks-future

 

Nr. 38 P. 264: „Cercetările au continuat, culminând cu crearea bombei H (1952), apoi a bombei cu neutroni (1980)”.

Nr. 38 Răspuns corect: Inventatorul bombei cu neutroni, fizicianul nuclear american Samuel Cohen, a propus conceptul acesteia în 1958. Primele teste au avut loc în 1962, la un poligon subteran din Nevada. Bomba a intrat în producție în 1974.

 

Nr. 39 P. 264: „Tot sovieticii au fost cei care, la 17 septembrie 1959, au atins Luna cu satelitul ‘Luna 2’”.

Nr. 39 Răspuns corect: Luna 2 a ajuns pe suprafața Lunii la 13 septembrie 1959.

60 Years Ago: Luna 2 Makes Impact in Moon Race. URL: https://www.nasa.gov/history/60-years-ago-luna-2-makes-impact-in-moon-race/

 

Nr. 40 P. 264: „În 1999, europenii au pus în funcție cel mai puternic telescop din lume, prin care Universul poate fi cercetat până la o distanță de 12 mld. de ani-lumină”.

Nr. 40 Răspuns corect: Cel mai mare complex din lume, alcătuit din patru telescoape optice separate, cu diametrul de 8,2 metri, și patru telescoape auxiliare de 1,8 metri, reunite într-un singur sistem, este denumit Very Large Telescope. Acesta este amplasat la Observatorul Paranal, care aparține Observatorului European Austral și este situat pe muntele Cerro Paranal din Chile, la altitudinea de 2.635 de metri. Primul dintre cele patru telescoape principale a fost pus în funcțiune în mai 1998. Celelalte trei au fost finalizate în anii 1999 și 2000.

Very Large Telescope. The world's most advanced visible-light astronomical observatory. URL: https://www.eso.org/public/teles-instr/paranal-observatory/vlt/

 

Nr. 41 P. 265: „După cel de-Al Doilea Război Mondial, crearea noilor mijloace de investigare (microscopul electronic în 1965, scanerul în 1968, ecograful în 1979) a permis progresul în domeniul cunoașterii materiei vii și fixarea mai precisă a diagnosticelor”.

Nr. 41 Răspuns corect: Primele experimente de scanare cu ultrasunete în scopuri medicale au început în anii 1940. Cercetătorii britanici Ian Donald și Tom Brown sunt considerați creatorii primului aparat utilizat cu succes în practica medicală, Diasonograph, realizat în 1958.

 

Nr. 42 P. 265: „Reușita unei experiențe de clonare efectuată pe un mamifer (oaia Dolly, 1997) a deschis drumul unor noi tehnici de reproducere nesexuală”.

Nr. 42 Răspuns corect: Oaia Dolly s-a născut în Regatul Unit la 5 iulie 1996.

 

Nr. 43 P. 265: „În 1942, în SUA a fost construit primul calculator electronic,

ENIAC, cu o suprafață de amplasare de 135 m²”.

Nr. 43 Răspuns corect: ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer), construit între anii 1943 și 1946, este considerat pe scară largă primul calculator electronic digital de uz general.

 

Nr. 44 P. 268: „În domeniul fizicii s-a remarcat Ştefan Procopiu, care a creat magnetonul (1912), redescoperit, în mod independent, în 1915 de N. Bohr, căruia i s-a acordat prioritatea descoperirii ‘magnetonului Bohr–Procopiu’”.

Nr. 44 Răspuns corect: Magnetonul, sau momentul magnetic elementar, a fost identificat și calculat pentru prima dată de Procopiu în 1911–1913. Bohr a făcut același lucru în 1913.

 

Nr. 45 P. 285: „Problemele demografice s-au aflat în centrul discuțiilor la diferite conferințe, de exemplu, Conferința de la Cairo despre Populație și Dezvoltare, care a avut ca problematică ‘Fonduri pentru populația Națiunilor Unite’, 6–13 septembrie 1994”.

Nr. 45 Răspuns corect: Conferința a avut loc în perioada 5–13 septembrie 1994.

Report of the International Conference on Population and Development, Cairo, 5-13 September 1994. URL: https://www.refworld.org/reference/themreport/unfpa/1995/68255

 

Statistici și alți indicatori cantitativi: 15 erori

 

Nr. 46 P. 130: „Deși elementul românesc era preponderent în Transnistria, România nu putea avea și nici nu pretindea dreptul de suveranitate asupra unui teritoriu care nu-i aparținuse”.

Nr. 46 Răspuns corect: Potrivit recensământului românesc al Transnistriei din 1941, „elementul românesc” (incluzând și pe acei moldoveni care nu se considerau români) reprezenta 8,5% din populația provinciei.

Transnistria harta etnica. Institutul Central de Statistică, Populația Transnistriei după originea etnică pe județe, medii și orașe (rezultatele inventarierii Transnistriei din 1941), Arhivele MAE, Fond. Conferința Păcii, Paris 1946, vol. 125, f.472. URL: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Transnistria_harta_etnica_1941.jpg#metadata

 

Nr. 47 P. 136: „Cele 42 de state, care au semnat Declarația Națiunilor Unite și au declarat război Germaniei, au primit o invitație de a participa la lucrările conferinței [în San Francisco]”.

Nr. 47 Răspuns corect: La 26 iunie 1945, la San Francisco, Carta Organizației Națiunilor Unite a fost semnată de reprezentanții a 50 de state.

 

Nr 48 P. 143: „În cadrul Procesului de la Nürnberg (20 noiembrie 1945–1 octombrie 1946) au fost identificate și examinate acte de agresiune comise împotriva a 12 ţări (Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Franţa, Luxemburg, Iugoslavia, Grecia, URSS, SUA)”.

Nr. 48 Răspuns corect: Statele Unite nu au fost menționate în Actul de acuzare al Procesului de la Nürnberg ca victimă a agresiunii armate germane. Actul de acuzare enumera următoarele state ca victime ale războaielor de agresiune purtate de Germania: „cu încălcarea dreptului internațional, a tratatelor și acordurilor, prin planificarea, pregătirea, declanșarea și purtarea unor războaie de agresiune împotriva următoarelor state: Polonia, URSS, Franța, Țările de Jos, Belgia, Norvegia, Danemarca, Iugoslavia, Grecia, Luxemburg și Cehoslovacia.”

Международный военный трибунал. Нюрнбергский процесс: Сборник материалов: в 8 т. Т. 1. М.: Госюриздат, 1957. С. 53–54.

 

Nr. 49 P. 216: „Dosarele est-germane redeschise în 1992 au relevat că din 109 persoane ucise în întreaga Germanie de Est 41 au fost soldați sovietici executați pentru refuzul de a trage asupra nemților care protestau”.

Nr. 49 Răspuns corect: Este vorba despre evenimentele din iunie 1953 din RDG. Deși aceste informații au devenit larg cunoscute, există îndoieli cu privire la veridicitatea lor, nu doar în Rusia (ceea ce ar fi de înțeles), ci și în Germania.

 

Nr. 50 P. 241: „În 1991, Republica Moldova avea aproximativ 4,3 mil. de locuitori, în 2000 a ajuns la aproximativ 4 mil., iar în 2020 la circa 2,6–2,7 mil”.

Nr. 50 Răspuns corect: Nu este clar de ce autorii oferă estimări îndoielnice, când există date exacte ale recensămintelor populației. Potrivit recensământului din 1989, în RSS Moldovenească locuiau 4,338 milioane de persoane. Conform recensămintelor din Republica Moldova, fără regiunea transnistreană nerecunoscută, populația era de 3,388 milioane în 2004, de 2,998 milioane în 2014 și de 2,401 milioane în 2024.

Nr. 51 P. 263: „Programul spațial „Apollo” a costat 24 mld. de dolari”.

Nr. 51 Răspuns corect: Cheltuielile pentru programul Apollo au fost 25,8 miliarde de dolari.

An Improved Cost Analysis of the Apollo Program. URL: https://ui.adsabs.harvard.edu/abs/2022SpPol..6001476D/abstract 

 

Nr. 52 P. 284: „Poluarea apei se referă la contaminarea acesteia cu deșeuri provenite din activitatea industrială și utilizarea chimicalelor în agricultură, dar și la managementul utilizării apei, ținând cont și de faptul că în țările dezvoltate circa 1 mld. de oameni au probleme cu obținerea apei potabile”.

Nr. 52 Răspuns corect: (1) Este o greșeală tipografică evidentă, care îi induce în eroare pe elevi. Formularea corectă este: în țările în curs de dezvoltare. (2) Potrivit OMS și UNICEF, 2,1 miliarde de oameni din întreaga lume încă nu au acces la apă potabilă sigură. № 110

Fast facts: 1 in 4 people globally still lack access to safe drinking water — WHO, UNICEF https://www.unicef.org/moldova/en/press-releases/fast-facts-1-4-people-globally-still-lack-access-safe-drinking-water-who-unicef 

 

Nr. 53 P. 285: „În 1950, populația mondială era de 2,7 mld. de locuitori, în 1990 — de 5,3 mld., iar în prezent a depășit cifra de 7 mld”.

Nr. 53 Răspuns corect: Deoarece manualul este destinat utilizării pe termen lung, ar fi fost mai corect să se indice anul în locul cuvântului „astăzi”. În plus, întrucât manualul a fost aprobat pentru tipar de minister la 11 iunie 2024 (vezi p. 2), autorii aveau la dispoziție, dacă ar fi dorit, datele privind populația pentru anul 2022, când populația Pământului a depășit 8 miliarde de locuitori.

As the World's Population Surpasses 8 Billion, What Are the Implications for Planetary Health and Sustainability? URL: https://www.un.org/en/un-chronicle/world-population-surpasses-8-billion-what-are-implications-planetary-health-and

 

Nr. 54 P. 285: „Demografia mondială este dominată de ponderea Asiei cu peste 3,5 mld. de locuitori, pe o cincime din suprafața terestră”.

Nr. 54 Răspuns corect: În 2023, populația Asiei a depășit 4,778 miliarde de locuitori.

 

Nr. 55 P. 285: „Europa, mai slab populată (530 mil.), are, în schimb, o populație care crește cu doar 0,22% pe an”.

Nr. 55 Răspuns corect: În 2023, populația Europei a depășit 745 de milioane de locuitori. Din 2021, populația Europei nu mai crește, ci este în scădere. 

 

Nr. 56 P. 286: „Conform UNICEF, în fiecare zi, în medie, în întreaga lume mor peste 26 000 de copii cu vârste sub cinci ani, în general din cauze care pot fi prevenite”.

№ 56 Răspuns corect: Potrivit UNICEF, în anul 2023, în lume au murit 4,8 milioane de copii cu vârsta sub cinci ani, adică aproximativ 13.500 de copii în fiecare zi.

 

Nr. 57 P. 286: „Problema sănătății rezultă din alte probleme globale: sărăcia, subnutriția și alimentarea incorectă, ecologia etc., lipsa accesului la sistemele naționale de sănătate pentru 1 miliard de oameni din lume”.

Nr. 57 Răspuns corect: Potrivit OMS, în 2021 aproximativ 4,5 miliarde de oameni — mai mult de jumătate din populația mondială — nu aveau acces la întreaga gamă de servicii medicale esențiale.

Billions left behind on the path to universal health coverage. URL: https://www.who.int/news/item/18-09-2023-billions-left-behind-on-the-path-to-universal-health-coverage

 

Nr. 58 P. 286: „Datele statistice relevante la nivel global (actualizate până în septembrie 2022) atestă: peste 200 mil. de cazuri confirmate de COVID-19; peste 4 mil. de decese cauzate de COVID-19”.

Nr. 58 Răspuns corect: Potrivit datelor OMS, numărul deceselor din anii 2020–2021 a depășit nivelul statistic estimat cu 14,9 milioane 

14.9 million excess deaths associated with the COVID-19 pandemic in 2020 and 2021. URL: https://www.who.int/news/item/05-05-2022-14.9-million-excess-deaths-were-associated-with-the-covid-19-pandemic-in-2020-and-2021

 

Nr. 59 P. 287: „Pentru necesități militare, suma a depășit 1 trilion de dolari în an, ce reprezintă circa 6–7% din PIB-ul global”.

Nr. 59 Răspuns corect: Cheltuielile militare totale ale statelor lumii au depășit 1 trilion de dolari încă în 2004. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, în 2023 cheltuielile militare mondiale au ajuns la 2,443 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 2,5% din PIB-ul mondial.

Military expenditure. URL: https://www.sipri.org/yearbook/2005/08 Global military spending surges amid war, rising tensions and insecurity. URL: https://www.sipri.org/media/press-release/2024/global-military-spending-surges-amid-war-rising-tensions-and-insecurity

Trends in World Military Expenditure, 2023. URL: https://www.sipri.org/sites/default/files/2024-04/2404_fs_milex_2023.pdf

 

Nr. 60 P. 287: „Armele nucleare sunt prezente în 6 țări într-o cantitate suficientă pentru a distruge viața pe Pământ de câteva zeci de ori”.

Nr. 60 Răspuns corect: Nouă state dețin arme nucleare: Rusia, Statele Unite, Regatul Unit, Franța, China, Israel, India, Pakistan și Coreea de Nord.

Which countries have nuclear weapons? URL : https://www.icanw.org/nuclear_arsenals

 

Nr. 61 P. 287: „Conflictele militare care au avut loc din 1945 până la sfârșitul secolului XX au făcut 10 mil. de jertfe”.

Nr. 61 Răspuns corect: Numai numărul militarilor uciși în aceste conflicte a depășit 11 milioane. Numărul victimelor civile ale conflictelor armate din această perioadă a fost considerabil mai mare. De exemplu, în Războiul din Coreea din anii 1950–1953 au murit aproximativ 800.000 de militari și circa 2 milioane de civili.

The Economics of Conflict and Peace. URL: https://eolss.net/Sample-Chapters/C13/E1-20-36.pdf

 

Nr. 62 P. 288: „În fiecare an, mai ales în țările în curs de dezvoltare, mor de foame aproximativ 18 mil. de oameni”.

Nr. 62 Răspuns corect: Potrivit datelor din 2021 ale Programului Alimentar Mondial al ONU, în lume mor anual de foame, în medie, 9 milioane de oameni.

In world of wealth, 9 million people die every year from hunger, WFP Chief tells Food System Summit. URL: https://www.wfp.org/news/world-wealth-9-million-people-die-every-year-hunger-wfp-chief-tells-food-system-summit

 

Nr. 63 P. 288: „Procesul de defrișare a pădurilor în ultimii 10 ani a dus la scăderea suprafeței împădurite cu 35%”.

Nr. 63 Răspuns corect: Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură, în 2025 suprafața pădurilor lumii era de 4,14 miliarde de hectare. La nivel mondial, defrișările afectează anual 10,9 milioane de hectare; în zece ani, aceasta înseamnă 109 milioane de hectare, echivalentul unei reduceri a suprafeței împădurite globale cu aproximativ 2,6%.

Global deforestation slows, but forests remain under pressure, FAO report shows. URL: https://www.fao.org/newsroom/detail/global-deforestation-slows--but-forests-remain-under-pressure--fao-report-shows/en

 

Nr. 64 P. 289: „În conformitate cu datele agenţiilor ONU, organizaţiei UNAIDS, anual în lume se înregistrează: 33,4 mil. de persoane care trăiesc cu HIV, 2.7 mil. nou-infectate cu HIV, 2 mil. morți de SIDA”.

Nr. 64 Răspuns corect: Manualul prezintă statistici vechi de aproximativ douăzeci de ani. Potrivit datelor UNAIDS pentru 2025, în lume există 40,9 milioane de persoane care trăiesc cu HIV, se înregistrează 1,2 milioane de cazuri noi de infectare cu HIV și 570.000 de decese anuale cauzate de SIDA.

Global HIV & AIDS statistics — Fact sheet. URL: https://www.unaids.org/en/resources/fact-sheet

 

Nr. 65 P. 290: „În 2023, populația globului a depășit pragul de 7 mld., ceea ce reprezintă o creștere semnificativă, fiind de peste două ori mai mare decât acum o jumătate de secol”.

Nr. 65 Răspuns corect: Potrivit datelor ONU, populația lumii a depășit pragul de 7 miliarde de locuitori în 2011, iar în 2022 a depășit 8 miliarde 

As the World's Population Surpasses 8 Billion, What Are the Implications for Planetary Health and Sustainability? URL: https://www.un.org/en/un-chronicle/world-population-surpasses-8-billion-what-are-implications-planetary-health-and

 

Nr. 66 P. 290: „Proiecțiile pe termen lung ale ONU estimează o creștere a populației globului la 8,3 mld. de persoane în 2050”.

Nr. 66 Răspuns corect: Potrivit ONU, populația mondială va crește până la 9,8 miliarde de locuitori în 2050.

World population projected to reach 9.8 billion in 2050, and 11.2 billion in 2100. URL: https://www.un.org/en/desa/world-population-projected-reach-98-billion-2050-and-112-billion-2100

 

Nr. 67: „Conform cerinţelor stabilite de Ministerul Educaţiei din Japonia, fiecare elev trebuie să stăpânească cel puţin 1 850 de hieroglife”.

Nr. 67 Răspuns corect: Potrivit cerințelor stabilite de Ministerul Educației din Japonia în 2010, fiecare elev trebuie să însușească cel puțin 2.136 de caractere kanji. Numărul de 1.850 de caractere reprezenta minimul stabilit în 1946.

 

Definiții și inconsistențe logice: 22 de erori       

 

№ 68 P. 27: „La 16 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Ungară. Puterea politică a fost preluată de Consiliul Național, alcătuit din liberali și conservatori, în frunte cu Mihály Karoly. S-a constituit un regim monarhic constituțional-democratic”.

Nr. 68 Răspuns corect: Autorii manualului comit o eroare de logică. În timpul Primei Republici (16 noiembrie 1918 — 21 martie 1919), care purta denumirea oficială de Republica Populară Ungară, nu putea exista un „regim monarhic constituțional-democratic”.

 

№ 69 P. 74: „Conceptul totalitarism a fost introdus de Hannah Arendt în lucrarea Originile totalitarismului (1951), pentru a defini regimurile antidemocratice din secolul XX”.

Nr. 69 Răspuns corect: Termenul „totalitarism” a fost introdus în 1923 de publicistul italian Giovanni Amendola pentru a caracteriza regimul lui Benito Mussolini. În 1925, termenul a fost preluat de filosoful italian și teoreticianul fascismului Giovanni Gentile.

 

№ 70 P. 99: „Refacerea economică a țării a durat din 1918 până în 1923. În ce privește căile de dezvoltare a țării, s-au conturat două concepții de politică economică: politica „prin noi înșine”, promovată de PNL și burghezia financiară-liberală, ce urmărea dezvoltarea economică prin forțe proprii, fără a exclude participarea capitalurilor străine; și politica „porților deschise”, promovată de Partidul Național-Țărănesc, de burghezia sătească, de o parte a burgheziei industriale din Transilvania și Banat, legată de capitalurile germane și austro-ungare, ce urmărea ca, prin acordarea unor concesii capitalurilor străine, să se obțină piețe mai avantajoase pentru cerealele românești”. 

Nr. 70 Răspuns corect: Imperiul Austro-Ungar a încetat să existe în 1918. Prin urmare, este incorect să se vorbească despre „capital austro-ungar” în perioada 1918–1923.

 

№ 71 P. 150: „Cunoaște și înțelege! Studiază sursele A-B și realizează sarcinile propuse”.

Nr. 71 Răspuns corect: Se pare că autorii manualului nu cunosc sau nu înțeleg sensul termenului „sursă”, deoarece citatele reproduse din lucrările lui Anatol Petrencu și Andrew Roberts aparțin, potrivit normelor cercetării istorice, nu izvoarelor istorice, ci istoriografiei.

 

№ 72 P. 168: „Cosmopolitism — concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei; admirație manifestată față de tot ce este străin”. 

Nr. 72 Răspuns corect: În mod paradoxal, autorii reproduc, în esență, formula stalinismului târziu privind „slugărnicia față de Occident”, într-o perioadă în care opozanții erau stigmatizați drept „cosmopoliți”, o etichetă care putea atrage represiuni.

Soviet Union in The U.S.S.R. from the death of Lenin to the death of Stalin. URL: https://www.britannica.com/place/Soviet-Union/Into-the-war-1940-45

 

№ 73 P. 168: „Stalinism — sistem politic autoritar în URSS, care s-a caracterizat prin regimul absolutist de putere personală a lui Iosif Stalin, sistem de comandă-administrativ, întărirea excesivă a funcțiilor represive ale statului, fuziunea organelor de partid și de stat, controlul asupra tuturor aspectelor societății, încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Nr. 73 Răspuns corect: Autorii se contrazic pe ei înșiși, deoarece în paginile precedente (în special la p. 161, în cadrul aceleiași secțiuni) ei califică regimurile comuniste drept totalitare, menționând în mod expres totalitarismul sovietic.

 

№ 74 P. 178–179: „Astfel, inclusiv după 1944 a rămas în vigoare reîmpărțirea teritorial-administrativă a Basarabiei înfăptuită de sovietici în 1940, teritoriul RSSM era de 33,7 mii km², determinat în limitele frontierelor din 1940. Procedând astfel, Moscova și-a ușurat obiectivul rusificării populației băștinașe, aruncând, în același timp, în spiritul conduitei comune oricărui imperiu — „divide et impera” — sămânța discordiei între români și ucraineni”.

Nr. 74 Răspuns corect: Logica acestui raționament este defectuoasă. Trasarea frontierei pe criterii etnice a făcut ca moldovenii să constituie majoritatea covârșitoare (aproximativ două treimi) a populației RSS Moldovenești, ceea ce putea doar să îngreuneze, și nicidecum să faciliteze, politica de rusificare.

 

№ 75 P. 202: „Ideile de unificare europeană au apărut după Primul Război Mondial, constituirea unei federaţii europene fiind propusă, în 1922, de Rihard Coudenhove-Kalergi”.

Nr. 75 Răspuns corect: Această idee a apărut cu mult înainte de sfârșitul Primului Război Mondial. O asemenea propunere fusese formulată încă de Henric al IV-lea al Franței cu puțin timp înainte de anul 1610. Ulterior, ea a fost reluată, cu trimitere explicită la predecesorul său, de abatele de Saint-Pierre în lucrarea Proiect pentru instaurarea păcii perpetue în Europa (1713); în această carte, viitoarea confederație este denumită pentru prima dată Uniunea Europeană (Union Européenne). În 1693, William Penn, fondatorul Pennsylvaniei, a publicat lucrarea Eseu asupra păcii prezente și viitoare în Europa prin instituirea unei Diete, a unui Parlament sau a unei Adunări a Statelor Europene. În lucrarea Spre pacea eternă (1795), Immanuel Kant îl menționează în mod explicit pe abatele de Saint-Pierre drept unul dintre precursorii săi. La începutul secolului al XX-lea, asemenea proiecte erau discutate atât de intens încât au provocat chiar și o replică specială din partea lui Lenin, intitulată Despre lozinca Statelor Unite ale Europei (1915).

 

№ 76 P. 219: Dicționar istoric: „Națiune — comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și cultură, prin unitatea de limbă și religie”.

Nr. 76 Răspuns corect: Autorii oferă doar o definiție a națiunii etnice, extrem de asemănătoare cu definiția formulată de un asemenea „cunoscător” al problemei naționale precum Stalin: „Națiunea este o comunitate stabilă de oameni, constituită istoric, apărută pe baza comunității de limbă, teritoriu, viață economică și structură psihică, manifestată prin comunitatea de cultură.” O asemenea înțelegere a națiunii poate genera conflicte etnice și este inacceptabilă pentru democrațiile liberale moderne, în care norma este considerată națiunea politică. Pentru aceasta din urmă, importantă nu este unitatea de limbă sau religie, ci cetățenia comună și egalitatea în drepturi, indiferent de originea etnică sau de apartenența religioasă.

 

№ 77 P. 219: Dicționar istoric: „Rezistență — mișcare populară anticomunistă, antisovietică”.

Nr. 77 Răspuns corect: Este o definiție restrânsă, care nu corespunde faptelor istorice. În sensul său modern, termenul „Rezistență” a apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările europene ocupate de puterile Axei, în primul rând în Franța, și desemna toate forțele antifasciste, printre care comuniștii au jucat un rol important.

 

№ 78 P. 238: „Deși a inclus o formulare falsă referitoare la limba de stat, numind-o ‘limba moldovenească’ (art. 13), adoptarea Constituției a reprezentat un pas crucial în consacrarea democrației liberale, a statului de drept și a drepturilor, libertăților și responsabilităților fundamentale ale cetățenilor, contribuind la admiterea Republicii Moldova în rândul statelor membre ale Consiliului Europei”.

Nr. 78 Răspuns corect: Concepțiile primordialiste ale autorilor nu le permit să înțeleagă un lucru evident: denumirea unei limbi ține nu de domeniul științei, ci de cel al politicii. În această privință, printre lingviști este răspândită gluma: „O limbă este un dialect care are armată și flotă.” Atât timp cât a existat Iugoslavia, a existat o singură limbă sârbo-croată. Astăzi, în statele independente Bosnia și Herțegovina, Serbia, Croația și Muntenegru există patru limbi: bosniacă, sârbă, croată și muntenegreană. Alte exemple sunt limbile macedoneană și bulgară; daneză și norvegiană bokmål; cehă și slovacă etc.

 

№ 79 P. 248: „În Republica Moldova, pe lângă populația majoritară românească, de circa 82%, care se identifică fie români, fie moldoveni, locuiesc și minorități entice”.

Nr. 79 Răspuns corect: Autorii interpretează în mod tendențios datele recensămintelor, reunindu-i atât pe cei care se identifică drept moldoveni, cât și pe cei care se consideră români într-o singură categorie a „populației românești”. Astfel, ei ignoră opțiunea celor 77,2% dintre cetățenii Republicii Moldova care, potrivit recensământului din 2024, s-au declarat moldoveni, în timp ce numai 7,9% s-au declarat români.

 

№ 80 P. 266: „Reprezentanţii pozitivismului logic (K. Popper, L. Wittgenstein, R. Carnap etc.) considerau că obiectul filosofiei este şi trebuie să rămână analiza logică a ştiinţei și pledau pentru reconcilierea, împăcarea filosofiei cu ştiinţa, susţinând principiul noncontradicţiei”.

Nr. 80 Răspuns corect: Karl Popper nu a fost un reprezentant al școlii pozitivismului logic, ci unul dintre criticii acesteia. De obicei, el este încadrat în postpozitivism.

 

№ 81 P. 266: „H. Günther, Alfred Rosenberg, Oswald Spengler au fondat Teoria rasei superioare ariene, ierarhizarea şi subordonarea popoarelor pe criterii rasiste, tratarea discriminatorie a indivizilor şi raselor, ce a cunoscut o afirmare pregnantă în Germania interbelică”.

Nr. 81 Răspuns corect: Oswald Spengler nu a susținut „teoria superiorității rasei ariene”. Naziștii nu au reușit să-l atragă de partea lor. Prin urmare, este incorect ca el să fie plasat alături de teoreticienii naziști Hans Günther și Alfred Rosenberg.

Oswald Spengler facts for kids. URL: https://kids.kiddle.co/Oswald_Spengler

 

№ 82 P. 266: „Structuralismul a fost promovat de R. Jakobson, Noam Chomsky și de istoricul A. Toynbee, care a propus o structură de reguli ce puteau conduce la explicarea modului cum apar, se dezvoltă, înfloresc şi se prăbuşesc civilizaţiile. G. Ryle, în Conceptul spiritului (1949), şi J. Austin, în Sens şi sensibilitate (1962), au extins structuralismul la studiul filosofiei, lingvisticii şi la întreg ansamblul gândirii logice, ca o modalitate de a descoperi sensul adevărat al lucrurilor”.

Nr. 82 Răspuns corect: 1) Istoricul britanic Arnold Joseph Toynbee și reprezentanții britanici ai școlii filosofiei limbajului obișnuit, Gilbert Ryle și John Austin, nu au avut nicio legătură cu structuralismul. Fondatorul acestuia este considerat Ferdinand de Saussure, iar printre cei mai importanți reprezentanți se numără Roman Jakobson, Claude Lévi-Strauss, Vladimir I. Propp, Roland Barthes, Iuri M. Lotman ș.a. 2) Traducerea titlului cărții lui John Austin Sense and Sensibilia ca Sens și sensibilitate induce în eroare, deoarece astfel este tradus în mod obișnuit, atât în română, cât și în rusă, titlul romanului celebrei scriitoare britanice din secolul al XIX-lea Jane Austen, Sense and Sensibility. 3) Nu trebuie omis al doilea prenume al lui A. J. Toynbee — Joseph, deoarece altfel apare o confuzie cu unchiul său, renumitul economist Arnold Toynbee (senior).

 

Altele: 32 de erori             

 

Nr. 83 P. 16: „Rusia a fost obligată să încheie Tratatul de la San-Stefano, prin care primea unele teritorii în Caucaz și Dobrogea”.

Nr. 83 Răspuns corect: Afirmația potrivit căreia Rusia a obținut Dobrogea prin Tratatul de la San Stefano este incorectă. La San Stefano, Rusia a recuperat Basarabia de Sud, pe care o pierduse în 1856. Dobrogea de Nord, care aparținuse anterior Imperiului Otoman, urma să fie atribuită României drept compensație pentru pierderea Basarabiei de Sud. Tratatul precizează: „Nevrând să anexeze teritoriul sus-menționat [Dobrogea de Nord] și insulele Deltei, Rusia își rezervă dreptul de a-l schimba cu partea Basarabiei desprinsă de la ea prin tratatul din 1856” (articolul 19).

Сан-Стефанский прелиминарный мирный договор. URL: https://www.hist.msu.ru/ER/Etext/FOREIGN/stefano.htm


Nr. 84 P. 19: „Totodată, Marea Britanie dorea capturarea coloniilor germane din Orientul Mijlociu, slăbirea Imperiului Otoman, divizarea acestuia și acapararea coloniilor lui”.

Nr. 84 Răspuns corect: Germania nu a avut colonii în Orientul Mijlociu.

 

Nr. 85 P. 43: „Germania, declarată principala responsabilă de declanșarea războiului, ceda Alsacia și Lorena în favoarea Franței, coridorul Danzigului, Silezia Superioară, sudul Prusiei Orientale şi regiunea Teschen — a Poloniei; Eupen şi Malmedy — a Belgiei etc.”

Nr. 85 Răspuns corect: Înainte de 1918, regiunea Těšín (Cieszyn) nu aparținea Germaniei, ci Austro-Ungariei. După 1918, aceasta a fost împărțită între Polonia și Cehoslovacia, care au continuat să dispute apartenența regiunii timp de mulți ani.

 

Nr. 86 P. 58: „La 15 martie 1939, când trupele germane au ocupat Praga, președintele cehoslovac E. Beneș, care se opunea secesiunii Slovaciei, a fost obligat să „accepte“ intervenția germană.”

Nr. 86 Răspuns corect: Edvard Beneš și-a dat demisia la 5 octombrie 1938 și a părăsit țara. 

 

Nr. 87 P. 70: „Țările Baltice, conform Protocolului secret, au fost obiectul negocierilor între URSS și Germania, fiind stipulat faptul că Letonia și Estonia constituiau sfera de interes a URSS-ului, iar Lituania se afla în sfera de interes a ambelor state semnatare.”

Nr. 87 Răspuns corect: Potrivit articolului 1 al Protocolului adițional secret la Pactul de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939: „În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor aparținând statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania), frontiera de nord a Lituaniei va constitui frontiera dintre sferele de interese ale Germaniei și URSS. Totodată, interesele Lituaniei în privința regiunii Vilnius sunt recunoscute de ambele părți.” Prin urmare, Lituania se afla inițial exclusiv în sfera de interese a Germaniei. Situația s-a modificat odată cu semnarea Tratatului de prietenie și frontieră dintre Germania și URSS din 28 septembrie 1939, care a consfințit împărțirea Poloniei. Protocolul secret anexat acestui tratat a transferat Lituania în sfera de influență sovietică. Ultima mică porțiune a teritoriului lituanian a fost cedată de Germania URSS prin protocolul din 10 ianuarie 1941.

 

Nr. 88 P. 70: „După a doua notă ultimativă, rămasă fără sprijin occidental, deoarece Marea Britanie lupta cu Germania, iar Franța, la 22 iunie 1940, capitulase, Italia și Germania optau pentru satisfacerea cerințelor sovietice pentru evitarea unui război cu URSS, România a fost obligată să cedeze”

Nr. 88 Răspuns corect: Articolul 3 al Protocolului adițional secret la Pactul de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939 prevede: „În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS față de Basarabia. Partea germană își declară completa lipsă de interes politic față de aceste teritorii.” În consecință, în iunie 1940, URSS a acționat în conformitate cu înțelegerile încheiate cu Germania nazistă privind delimitarea sferelor de influență la 23 august 1939. Prin urmare, este incorect să se afirme că „Italia și Germania au

 

Nr. 89 P. 112–113: „Însă, la 12 martie 1940, a fost nevoită să semneze Tratatul de la Moscova, cedând mai multe teritorii, inclusiv Karelia”. 

Nr. 89 Răspuns corect: Atât în URSS și, ulterior, în Federația Rusă, cât și în Finlanda au existat și continuă să existe regiuni care poartă aceeași denumire, „Karelia”. Formularea din manual creează impresia falsă că, înainte de 12 martie 1940, în componența URSS nu exista nicio regiune cu numele Karelia. În plus, în baza Tratatului de pace de la Moscova din 1940, nu întreaga Karelie finlandeză a fost cedată URSS. Pentru a nu induce elevii în eroare, manualul ar fi trebuit să menționeze în mod concret „Istmul Careliei și regiunea de la nord de Lacul Ladoga”, precum și celelalte teritorii finlandeze transferate URSS în temeiul Tratatului de pace de la Moscova din 1940. Aceeași eroare se repetă la p. 139.

 

Nr. 90 P. 113: „În conformitate cu Planul operației militare „Leul de Mare”, Germania nazistă a atacat Marea Britanie”.

Nr. 90 Răspuns corect: Germania nu a atacat Marea Britanie în cadrul Operațiunii „Leul de Mare” (Seelöwe). Acesta a fost un plan de invazie amfibie a Marii Britanii prin traversarea Canalului Mânecii, pregătit după capitularea Franței, dar care nu a fost pus niciodată în aplicare.

Liddell Hart B. H. History of the Second World War. London: Pan Books, 1970. P. 107, 146.

 

Nr. 91 P. 115: „După luni de lupte crâncene, Armata Sovietică a reușit să încercuiască și să determine capitularea Armatei a VI-a Germane, în frunte cu feldmareșalul von Paulus, cu 90 000 de prizonieri, fapt care a marcat un punct de cotitură radicală în cursul Celui de-Al Doilea Război Mondial”.

Nr. 91 Răspuns corect: Paulus nu era de origine nobiliară. Prin urmare, particula „von” a fost adăugată numelui său fără temei.

 

Nr. 92 P. 124: „El [Antonescu] a fost numit comandant al Grupului de Armate Sud, care cuprindea 20 de divizii și 9 brigăzi românești (armatele 1 și 4), majoritatea forțelor aeriene și navale ale României — în total 473 103 oameni, plus Armata a II-a Germană (6 divizii)”. 

Nr. 92 Răspuns corect: Într-o singură frază sunt comise trei erori: (1) Grupul de Armate „Sud” era comandat în acel moment de feldmareșalul german Gerd von Rundstedt. Antonescu comanda o grupare strategică denumită în unele surse „General Antonescu”, adică gruparea de forțe dislocată în România înainte de declanșarea atacului împotriva URSS. (2) gruparea aflată sub comanda lui Antonescu cuprindea Armatele a 3-a și a 4-a române, nu Armatele 1 și a 4-a. (3) gruparea care a atacat URSS de pe teritoriul României includea Armata a 11-a germană, nu Armata a 2-a.

Earl F. Ziemke, Magna E. Bauer. Moscow to Stalingrad: Decision in the East. Washington, D.C.: U.S. Army Center of Military History, 1987. P. 4–6. URL: https://www.ibiblio.org/hyperwar/USA/USA-EF-Decision/USA-EF-Decision-1.html

 

Nr. 93 P. 125: „Confruntate cu puternica contraofensivă sovietică (noiembrie 1942–ianuarie 1943), trupele române au înregistrat foarte mari pierderi umane și materiale și s-au retras, ușurând acestora misiunea de a înconjura Armata 9 Germană”.

Nr. 93 Răspuns corect: În bătălia de la Stalingrad a fost încercuită Armata a 6-a germană comandată de Paulus. Armata a 9-a germană se afla pe sectorul central al frontului și nu avea nicio legătură cu bătălia de la Stalingrad. În plus, la pagina 115 a manualului, numărul armatei germane încercuite la Stalingrad este indicat corect. O asemenea inconsecvență creează dificultăți serioase în înțelegerea desfășurării bătăliei de la Stalingrad. Unii elevi pot rămâne cu impresia eronată că au fost încercuite două armate germane, nu una singură.

Earl F. Ziemke, Magna E. Bauer. Moscow to Stalingrad: Decision in the East. Washington, D.C.: U.S. Army Center of Military History, 1987. P. 398, 473, 469, 470–471. URL: https://www.ibiblio.org/hyperwar/USA/USA-EF-Decision/USA-EF-Decision-1.html 

 

Nr. 94 P. 131: „Activitatea administrației românești în Transnistria a fost umbrită de crime, legate de folosirea Transnistriei ca loc de deportare și suprimare a evreilor și romilor. I. Antonescu a avut o politică contradictorie față de problema evreiască, inițial a fost rezervat și nu a acceptat politicile naziste, dar treptat, din cauza presiunilor, a adoptat legi rasiale, a ordonat deportările evreilor și romilor în Transnistria, iar colaborarea cu naziștii a dus la numeroase victime și la săvârșirea crimelor împotriva umanității”.

Nr. 94 Răspuns corect: (1) Antisemitismul personal al lui Ion Antonescu este atestat de numeroase surse, inclusiv de documente emise chiar de acesta. La 30 august 1941, Joseph Goebbels a consemnat în jurnalul său cuvintele lui Hitler: „În ceea ce privește problema evreiască, se poate spune că un om precum Antonescu acționează în această privință mai radical decât am făcut-o noi până acum.” Politica antisemită „radicală” a lui Antonescu, apreciată de Hitler și aplicată încă de la începutul războiului împotriva URSS fără nicio „presiune” din partea naziștilor, a făcut ca până la 1 ianuarie 1942 Bucovina și Basarabia să fie practic „curățate” de populația evreiască. O parte dintre evrei au fost uciși, iar alții au fost deportați în ghetourile de peste Nistru, unde un număr considerabil a murit în iarna 1941–1942 din cauza foametei, frigului și bolilor infecțioase. În total, între 280.000 și 380.000 de evrei au pierit în cursul Holocaustului din România. Atenuarea politicii represive față de evrei a început abia în a doua jumătate a anului 1942, când Antonescu a înțeles că blitzkriegul nazist eșuase. Păstrarea în viață a evreilor rămași a început să fie privită ca un posibil atu în eventualele viitoare negocieri de pace cu Marea Britanie și Statele Unite. (2) Legile antisemite „rasiale” au fost adoptate în România în anul 1938, adică înainte de venirea la putere a lui Antonescu, de către guvernul condus de Octavian Goga.

Traşcă O. (ed.). „Chestiunea evreiască” în documentele militare române: 1941–1944 / selecţia documentelor, note, cuvânt înainte şi studiu introd.: Ottmar Traşcă; pref.: Dennis Deletant. — Iaşi: Institutul European; Editura Institutului pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, 2010. P. 260–261, doc. 100

Shapiro P. A. Ghetoul din Chişinău, 1941–1942: o istorie documentară a Holocaustului în teritoriul frontierelor contestate ale României / Trad. de Nicolae Drăguşin; cu o hronologie de Radu Ioanid şi Brewser Chamberlin. — Bucureşti: Editura Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”; Curtea Veche Publ., 2016. P. 218–220;

Solonari V. Purificarea natiunii. Dislocari fortate de populatie si epurari etnice in Romania lui Ion Antonescu, 1940–1944. Iaşi: Polirom, 2015. P. 123

Raport final. Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România. Raport final. Editori: Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu. Iaşi: Polirom, 2004. P. 40–41, 138, 178. URL: https://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2026/05/Raport_final.pdf.pdf

 

Nr. 95 P. 132: „Acest fapt a condiționat încercarea Marii Britanii de a constitui o alianţă cu Franţa, care a eşuat după ocuparea Franței de către Germania».

Nr. 95 Răspuns corect: La momentul respectiv (manualul se referă la evenimente petrecute după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial), Marea Britanie și Franța erau deja aliate. Ele au declarat împreună război Germaniei la 3 septembrie 1939, după invadarea Poloniei de către Hitler.

Liddell Hart B. H. History of the Second World War. New York: G. P. Putnam's Sons, 1971. P. 33–34. 

 

Nr. 96 P. 140–141: „Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne, Lavrenty Beria, a decis să concentreze polonezii identificați (ofițeri, oficiali, polițiști, angajați ai sistemului judiciar și penitenciar) în lagărele Starobelsk (lângă Harkov), Ostașkovsk (regiunea Kalininskaia, acum Tver) și Kozelsk”.

Nr. 96 Răspuns corect: Starobilsk este situat în regiunea Voroșilovgrad (actuala regiune Luhansk) din Ucraina.

 

Nr. 97 P. 141: „Din lagărul Starobelsk, 3 820 de persoane au fost împușcate în clădirea Consiliului NKVD din Herson, iar cadavrele lor au fost îngropate lângă localitatea Peaticeatka”.

Nr. 97 Răspuns corect: Într-o singură frază sunt comise trei erori: 1) Locul execuției prizonierilor din lagărul Starobilsk a fost Harkov, nu Herson; 2) Execuțiile au fost efectuate în subsolul clădirii Direcției NKVD pentru regiunea Harkov (și nu al „Consiliului NKVD”); 3) Cadavrele celor executați au fost transportate în pădurea-parc din apropierea cartierului Piatîhatkî. În originalul românesc, denumirea acestui cartier este scrisă greșit: „Piaticeatka”.

Заворотнов С. М. Харьковская «Катынь» // Конвейер смерти НКВД. Харьков: Консум, 2004. С. 89; 94–98; 103–106; 131. URL: http://katyn-books.ru/library/harkovskaya-katyn.html

 

Nr. 98 P. 142: „Primul val de represiuni ale evreilor a fost la 9–13 noiembrie 1938, când, în „Noaptea de Cristal”, 90 de evrei au fost omorâţi, circa 30 000 de evrei au fost arestați și internaţi în lagăre de concentrare și au fost arse 500 de sinagogi”. 

Nr. 98 Răspuns corect: Represiunile împotriva evreilor în Germania nazistă au început imediat după venirea naziștilor la putere în 1933. La 1 aprilie 1933 a fost organizat primul boicot național al tuturor întreprinderilor evreiești. La 7 aprilie 1933 a fost adoptată Legea pentru restaurarea funcției publice profesionale (Gesetz zur Wiederherstellung des Berufsbeamtentums), care prevedea concedierea tuturor funcționarilor nearieni, cu foarte puține excepții. Era considerată neariană orice persoană care avea cel puțin un bunic sau o bunică evreu/evreică. Între aprilie și decembrie 1933 au fost adoptate numeroase acte normative și măsuri administrative îndreptate împotriva intelectualității evreiești, cu scopul declarat de a „elimina influența evreilor asupra vieții publice”. Astfel, la 25 aprilie 1933 au fost introduse cote pentru admiterea evreilor în instituțiile de învățământ, iar la 10 mai 1933 au avut loc arderi publice ale cărților autorilor evrei și antinaziști. În cele din urmă, la 15 septembrie 1935 au fost adoptate Legile rasiale de la Nürnberg, care i-au lipsit pe evrei și pe romi de cetățenie și de numeroase alte drepturi fundamentale.

 

Nr. 99 P. 142: „Irena Sendler (Krzyżanowska) (1910–2008). Asistentă medicală, care a întemeiat Organizația ‚Żegota’, în timpul ocupației naziste a Poloniei, a reușit să salveze și să adăpostească circa 75 000 de evrei polonezi, inclusiv 25 000 de copii evrei din ghetoul din Varșovia”.

Nr. 99 Răspuns corect: Într-o singură frază sunt comise trei erori: (1) Irena Sendler a fost una dintre cele mai active membre ale organizației Żegota, însă nu a fost fondatoarea acesteia. Consiliul pentru Ajutorarea Evreilor „Żegota” (Rada Pomocy Żydom) a fost înființat la 4 decembrie 1942 ca structură a Statului Polonez Clandestin (Delegația Guvernului Polonez în Exil), iar fondatorii săi sunt considerați, în general, Zofia Kossak-Szczucka și Wanda Filipowicz. (2) Irena Sendler a participat personal la salvarea a aproximativ 2.500 de copii evrei din Ghetoul Varșoviei. (3) Cifra de 75.000 de evrei salvați nu se referă la activitatea Irenei Sendler, ci la întreaga activitate a organizației Żegota. Ea îi include pe evreii ajutați pe întreg teritoriul Poloniei ocupate, nu doar pe cei din Ghetoul Varșoviei, care au beneficiat de diferite forme de sprijin, inclusiv alimente, documente false și alte tipuri de asistență.

Kunert, Andrzej Krzysztof. Żegota: The Council for Aid to Jews 1942–1945: Selected Documents. Warsaw: Żydowski Instytut Historyczny, 2002. P. 15–16, 19–20; Bartrop, Paul R. The Holocaust: An Encyclopedia and Document Collection. Vol. 2. Santa Barbara, CA: ABC-CLIO, 2017. P. 415–416.

 

Nr. 100 P. 148: „Cehoslovacia a reușit să-și reconstituie granițele de la începutul anului 1938”

Nr. 100 Răspuns corect: Această afirmație este valabilă doar pentru frontierele sale de vest și de sud. Fosta provincie cehoslovacă Rutenia Subcarpatică (actuala regiune Transcarpatia din Ucraina) a fost transferată URSS în baza Tratatului dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Cehoslovacă privind Ucraina Transcarpatică, semnat la Moscova la 29 iunie 1945.

Heimann, Mary. Czechoslovakia: The State That Failed. New Haven; London: Yale University Press, 2009. P. 292–295

 

Nr. 101 P. 149: „În conformitate cu Tratatul de Pace semnat cu Puterile Aliate și Uniunea Sovietică, la 10 februarie 1947, au fost stabilite noile granițe ale României. Transilvania de Vest a fost restituită României, însă Basarabia și nordul Bucovinei au fost cedate Uniunii Sovietice, iar Cadrilaterul, cedat anterior Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din 1940, a rămas sub controlul acesteia”. 

Nr. 101 Răspuns corect: Teritoriul anexat de Ungaria de la România în urma celui de-al Doilea Arbitraj de la Viena din 1940 și restituit de facto României în 1945 era desemnat în documentele internaționale sub denumirea de Transilvania de Nord.

 

Nr. 102 P. 165: „Fidel Castro a fost șeful statului și șef al guvernului din 1959 până în 2008, la început ca prim-ministru și după desființarea acestei funcții, în 1976, ca președinte al Consiliului de Stat și de Miniștri”.

Nr. 102 Răspuns corect: Funcția de prim-ministru al Cubei nu a fost desființată în 1976, ci doar redenumită în „președinte al Consiliului de Miniștri” (după modelul URSS). Președintele Cubei (adică șeful formal al statului) a fost mai întâi Manuel Urrutia Lleó, iar din 18.07.1959 până la 2.12.1976 — Osvaldo Dorticós Torrado. Abia la 2.12.1976 Fidel Castro a devenit președinte al Consiliului de Stat (președinte al Cubei).

 

Nr. 103 P. 167: „Au fost omorâți reprezentanți de valoare ai culturii, printre ei cel mai popular cântăreț chilian, Victor Jara, și poetul Pablo Neruda, laureat al Premiului Nobel”.

Nr. 103 Răspuns corect: Pablo Neruda a decedat la Clinica Santa María din Santiago la 23 septembrie 1973. Afirmațiile potrivit cărora ar fi fost ucis la ordinul lui Pinochet prin injectarea unei otrăvi necunoscute nu au fost confirmate.

Pablo Neruda: experts say official cause of death 'does not reflect reality'. URL: https://www.theguardian.com/books/2017/oct/23/pablo-neruda-experts-say-official-cause-of-death-does-not-reflect-reality

 

Nr. 104 P. 168: „1985 — M.S. Gorbaciov devine secretar general al PCUS. Începe perestroika”.

Nr. 104 Răspuns corect: Denumirea oficială corectă a funcției deținute de Mihail Gorbaciov era Secretar General al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

 

Nr. 105 P. 170: „Astfel, la 27 martie 1953 au fost amnistiați circa 1 200 000 de deținuți, majoritatea condamnați pe motive politice”.

Nr. 105 Răspuns corect: Așa-numita „amnistie Beria” i-a vizat în principal pe cei condamnați pentru infracțiuni de drept comun. Ea s-a aplicat într-o măsură mult mai redusă deținuților politici, deoarece majoritatea persoanelor amnistiate executau pedepse de până la cinci ani, în timp ce instanțele staliniste pronunțau, de regulă, condamnări de zece ani sau mai mult pentru infracțiuni politice.

Kozlov, Denis; Gilburd, Eleonory. The Thaw: Soviet Society and Culture during the 1950s and 1960s. Toronto: University of Toronto Press, 2013. P. 112.

 

Nr. 106 P. 182: „Ca și în restul URSS-ului, deportarea românilor basarabeni a avut efectul scontat: timp de câteva zile, populația republicii a trăit într-o stare de frică intensă, că va fi deportată în Siberia dacă nu va intra în colhozuri”.

Nr. 106 Răspuns corect: Autorii induc elevii în eroare calificând deportările din 1949 drept „deportarea românilor basarabeni”. Deportările staliniste din RSS Moldovenească au fost efectuate pe criterii sociale, nu etnice. Toate grupurile etnice care locuiau pe teritoriul Moldovei au fost supuse represiunilor aproximativ proporțional cu ponderea lor în structura populației.

 

Nr. 107 P. 186: „În RSSM industrializarea, care atrăgea și inițierea unui proces de urbanizare, nu a fost însoţită de o migrare naturală a populației de la sat spre oraș, ci era organizat unul artificial. S-au promovat cadre alogene, de la muncitor până la inginer, astfel rusificându-se orașele. Prin intermediul acestor cadre Centrul își consolida influența. Rămânea nerezolvată problema pregătirii cadrelor naționale.”

Nr. 107 Răspuns corect: Aceasta este o interpretare tendențioasă, care nu corespunde proceselor demografice reale. Atât în perioada țaristă, cât și în perioada administrației românești, moldovenii locuiau preponderent în mediul rural. Potrivit recensământului românesc din 1930, ei reprezentau 31,47% din populația urbană. Românii care au vizitat Chișinăul în perioada interbelică au remarcat cu surprindere predominanța limbii ruse pe străzile orașului. Tocmai în perioada sovietică a început urbanizarea în masă a moldovenilor. Conform recensământului din 1970, aceștia reprezentau 35,08% din populația urbană a RSS Moldovenești, iar în 1989 ponderea lor crescuse la 46,33%. Pentru a-și susține interpretarea părtinitoare, autorii reproduc, sub titlul „Viziuni istoriografice”, un citat cu caracter xenofob referitor la pretinsele „cadre venite din afară”, aparținând unui fost istoric sovietic loial care, după 1991, a devenit un fervent naționalist român: „În majoritatea cazurilor, aceștia erau oameni cu o atitudine neglijentă față de muncă, escroci, vagabonzi și alcoolici” (p. 185).

 

 

Всесоюзная перепись населения 1970 года. Городское и сельское население республик СССР по полу и национальности. URL: https://www.demoscope.ru/weekly/ssp/ussr_nac_70.php?reg=9

Всесоюзная перепись населения 1989 года. Распределение городского и сельского населения республик СССР по полу и национальности. URL: https://www.demoscope.ru/weekly/ssp/ussr_nac_89.php?reg=9

 

Nr. 108 P. 196: „Gorbaciov a încetat să ofere sprijin militar sovietic guvernelor comuniste din Europa de Est și la întâlnirea cu G.W. Bush, din 2–3 decembrie 1989, pe insula Malta, a declarat că nu va folosi forța pentru menținerea regimurilor comuniste în Europa de Est. Această declarație, dar și politica promovată de Gorbaciov au deschis ușa către răsturnarea regimurilor comuniste din țările socialiste din Europa de Est, în 1989”


Nr. 108 Răspuns corect: Autorii confundă cauzele cu efectele. În Polonia, un guvern necomunist fusese deja format la 19 august 1989; în Ungaria, regimul comunist fusese înlăturat până la 23 octombrie 1989; în Bulgaria, liderul comunist Todor Jivkov a fost înlăturat la 10 noiembrie 1989; în Cehoslovacia, Revoluția de Catifea a început la 17 noiembrie 1989; iar în Republica Democrată Germană, guvernul Partidului Unității Socialiste a demisionat la 1 decembrie 1989. Numai în România regimul lui Ceaușescu a supraviețuit până la întâlnirea de la Malta. La Malta, Gorbaciov nu a făcut decât să recunoască situația deja creată și să renunțe la utilizarea forței.

 

Nr. 109 P. 224: „În 1990, Namibia, o fostă colonie germană, devenită protectorat al Africii de Sud după Primul Război Mondial, a obținut independența”.

Nr. 109 Răspuns corect: Namibia nu a fost un protectorat, ci un teritoriu sub mandat. Un protectorat este o țară cu o formă proprie de guvernare locală, de exemplu un monarh, dar aflată sub autoritatea unei puteri coloniale. În acest caz, în 1920, Liga Națiunilor a acordat Uniunii Sud-Africane un mandat pentru administrarea fostei colonii germane, până la stabilirea definitivă a statutului acesteia. În 1966, Adunarea Generală a ONU a încetat oficial mandatul Republicii Africa de Sud, succesoarea Uniunii Sud-Africane, declarând prezența sa în continuare drept o ocupație ilegală.

South African Invasion of German South West Africa (Union of South Africa). URL: https://encyclopedia.1914-1918-online.net/article/south-african-invasion-of-german-south-west-africa-union-of-south-africa/ 


Nr. 110 P. 239: „Deoarece Parlamentul ales la 29 iulie 2009 a fost dizolvat, pe motiv că nu a reuşit alegerea preşedintelui Republicii Moldova, în 2010, în scopul depăşirii crizei consituţionale generate de imposibilitatea alegerii şefului statului prin votul Parlamentului, s-a desfăşurat un referendum privind alegerea preşedintelui republicii prin vot direct, care însă a eşuat”.

Nr. 110 Răspuns corect: Formularea creează impresia că Parlamentul a fost dizolvat înaintea referendumului privind „alegerea președintelui republicii prin vot direct”. În realitate, Parlamentul a fost dizolvat la 29 septembrie 2010, după ce rezultatele referendumului din 5 septembrie 2010 au fost declarate nevalabile din cauza prezenței reduse la vot. Pragul de participare era de 33,3%, în timp ce la vot au participat doar 29,67% dintre alegători.

Указ о роспуске парламента XVIII созыва официально подписан http://www.evedomosti.md/news/Ukaz_O_Rospuske_Parlamenta_Xviii_Sozyva_Ofitsialno_Podpisan Республиканский конституционный референдум 5 сентября 2010 года http://www.e-democracy.md/ru/elections/referendum/2010/ 


Nr. 111 P. 253: „Toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituție și legislația Republicii Moldova, cu excepția celor prevăzute de legea în cauză, sunt garantate și în Găgăuzia. În pofida avertizării Consiliului Europei, precum că Chişinăul ‘a mers prea departe în satisfacerea cererilor de separatism ale minorităţilor’, Parlamentul Moldovei a acceptat autonomia regională pe principii etnice drept o soluţie specifică, locală”.

Nr. 111 Răspuns corect: Nu se știe de unde au preluat autorii afirmația potrivit căreia Consiliul Europei ar fi avertizat Chișinăul că „a mers prea departe, satisfăcând cererile separatiste ale minorităților”. Dimpotrivă, în raportul lordului Finsberg prezentat Consiliului Europei la 22 mai 1995 se arată că „soluționarea problemei găgăuze ar putea servi drept precedent pentru rezolvarea problemei mult mai dificile a Transnistriei. Ea ar putea deveni chiar un model pentru soluționarea unor conflicte similare din fosta Iugoslavie și din fosta URSS, inclusiv a conflictului din Cecenia. Este semnificativ în acest sens faptul că Croația s-a arătat interesată de textul legii privind găgăuzii, având în vedere situația din teritoriile ocupate, în așa-numita Krajina”.

Finsberg G. Report on the Application by Moldova for Membership of the Council of Europe. 22.05.1995. URL: https://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewHTML.asp?FileID=6851&lang=EN 


Nr. 112 P. 261: „Nume de străzi — dovadă a istoriei”.

Nr. 112 Răspuns corect: În realitate, actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt a trecut prin mult mai multe schimbări de denumire. Potrivit lucrării de referință Chișinău: bulevarde, străzi, piețe, parcuri, de la începutul secolului al XIX-lea acesta s-a numit strada Moskovskaia, fiind folosită și denumirea neoficială Millionnaia; din 1877, strada Aleksandrovskaia; iar din 1924, strada Alexandru cel Bun. În 1931, strada nu a fost redenumită în întregime, așa cum rezultă din ilustrația manualului, ci a fost împărțită în două sectoare: de la strada Mareșal Badoglio — actuala stradă Armenească — până la gara feroviară, a continuat să se numească Alexandru cel Bun, iar porțiunea de la Mareșal Badoglio spre bariera Sculeni a fost redenumită bulevardul Regele Carol al II-lea. În 1940, bolșevicii (!) au restabilit denumirea țaristă Aleksandrovskaia; în 1941, autoritățile române au restabilit împărțirea în strada Alexandru cel Bun și bulevardul Regele Carol al II-lea; în 1944 a devenit strada Lenin; în 1952, bulevardul Lenin; iar din 1990 poartă denumirea de bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt.

Chişinău: bulevarde, străzi, pieţe, parcuri. Ghid enciclopedic. Chişinău, 2017. P. 275–276.

 

Nr. 113 P. 264: „La 18 martie 1965, cosmonautul sovietic Aleksei Leonov a ieșit în spațiul cosmic din modulul „Voshod 2” pentru 10 minute”.

Nr. 113 Răspuns corect: Prima ieșire în spațiul cosmic a durat în total 23 de minute și 41 de secunde, dintre care 12 minute și 9 secunde au fost petrecute în afara navei spațiale.

18 March 1965: Leonov Successfully Made the First Spacewalk. URL: https://www.fai.org/news/18-march-1965-leonov-successfully-made-first-spacewalk

 

Nr. 114 P. 285: „Astfel, Guineea-Bissau a avut un contract în valoare de trei ori mai mare decât venitul national (aproximativ 600 mil. de dolari) pentru depozitarea a 20 mil. de tone de deșeuri pe an. Unele țări, de ex. Senegalul, Beninul, Zairul, depozitează deșeuri extrem de periculoase”.

Nr. 114 Răspuns corect: (1) Formularea neglijentă nu permite să se înțeleagă dacă suma de 600 de milioane de dolari reprezintă venitul național al Guineei-Bissau sau valoarea contractului. În realitate, în 1987, guvernul Guineei-Bissau a primit o propunere de contract pentru primirea a 15 milioane de tone de deșeuri, la prețul de 40 de dolari pe tonă, adică în total 600 de milioane de dolari. Contractul nu a fost însă încheiat, ca urmare a presiunii organizațiilor internaționale. (2) Afirmația potrivit căreia valoarea presupusului contract era de trei ori mai mare decât venitul național al Guineei-Bissau nu corespunde realității, deoarece venitul național brut al țării în 1987 era de aproximativ 433 de milioane de dolari..

Gross National Income for Guinea-Bissau. URL: https://fred.stlouisfed.org/series/MKTGNIGWA646NWDB

Dumping on Africa: West exports its industrial wastes. URL:

 

Anexa 1. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. 09.04.2025. Observații privind conținuturile Manualului pentru clasa a XII-a — Istoria românilor și universală, Editura Știința, 2024

 

Lecția 17 — România de la democrație la autoritarism*

 

p. 81:

„În 1933, Garda de Fier a fost interzisă, iar alegerile din același an au fost câștigate de PNȚ. Evenimentul tragic al asasinării prim-ministrului I.G. Duca de către legionari a declanșat introducerea stării de asediu de către guvernul PNȚ.”

Informația prezentată în acest paragraf este greșită. În 1933 alegerile au fost câștigate de către PNL și tot PNL a introdus starea de asediu.

 

p. 81: exercițiu

Mărturiile contemporanilor

„Astăzi, vineri, 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înființează Legiunea «Arhanghelul Mihail», sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca șef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici.”

Relatarea lui Corneliu Zelea Codreanu

  • Identifică tipul formațiunii politice create.

  • Exprimă-ți opinia referitor la cauzele succesului mișcării legionare în România.

Exercițiul intitulat „Mărturiile contemporanilor” se bazează pe un citat inadecvat și lipsit de relevanță pentru cerințele exercițiului.

 

p. 83:

„Mișcarea Legionară s-a aflat într-o situație extrem de grea. Liderul legionar, Corneliu Zelea Codreanu, a fost judecat și condamnat la 6 luni închisoare, apoi la 10 ani, fiind executat la 29/30 noiembrie 1938. Drept răspuns, la 21 septembrie 1939, un grup de legionari l-a asasinat pe prim-ministrul Armand Călinescu.”

Nu doar Mișcarea Legionară se afla într-o situație grea! Toate partidele fuseseră desființate. Acest paragraf induce ideea că asasinarea prim-ministrului Călinescu a fost justificată.

 

Lecția 23 — Al Doilea Război Mondial. Strategii și acțiuni militare în război (1939–1945)*

 

p. 114:

„La începutul anului 1941, prin amenințarea cu forța, Hitler a convins Bulgaria, România și Ungaria să se alăture puterilor Axei.”

Această frază edulcorează statutul de aliat al Germaniei naziste pe care respectivele state l-au avut. Aceste state și-au păstrat suveranitatea și elitele politice și militare au colaborat voluntar cu Germania nazistă.

 

Lecția 24 — Anul 1940 în istoria românilor. Formarea RSSM și instaurarea regimului comunist

 

p. 122: un exercițiu care pornește dintr-un citat al unui membru al grupului „Majadahonda”

p. 122:

„În anii 1940–1941, populația Basarabiei, în special intelectualitatea și preoțimea, prin forme de rezistență pasivă a refuzat colaborarea cu ocupanții, iar țăranii nu au acceptat înscrierea în colhozuri. Cu toate acestea, au existat și mișcări de rezistență activă, deschisă, cum a fost organizația «Majadahonda», condusă de un grup de tineri și adolescenți din Orhei, care a fost dur reprimată de NKVD, cu arestări și condamnări la moarte”.

Referințele la grupul „Majadahonda” (elaborarea exercițiului din caseta „Mărturiile contemporanilor” și scurta menționare din textul lecției) transmit elevului o raportare pozitivă asupra organizației. Considerăm că această raportare este inadecvată, semnificația numelui acestui grup având o încărcătură ideologică care arată un angajament fascist. Majadahonda este localitatea unde în 1937 doi legionari, Ionel Moța și Vasile Marin, au murit în războiul civil din Spania. Aceștia au fost rapid eroizați de propaganda legionară și utilizați masiv în simbolistica ideologică a extremei drepte din România. La Majadahonda a fost ridicat un monument legionar și este până în ziua de astăzi un loc de adunare al simpatizanților fasciști din România și Spania.

 

Lecția 25 — Participarea României în Cel de-Al Doilea Război Mondial: cauze, evenimente și consecințe

 

p. 124: caseta „Viziuni istoriografice”

„Antonescu a pus în afara legii Statul Național Legionar, pe care el și Garda îl întemeiaseră în septembrie 1940, ca dictatură militaro-fascistă. Dar dictatura sa, în destule puncte, a fost deosebită de cea a predecesorilor sau a corespondenților săi europeni. El a adoptat multe din trăsăturile corporatiste de breaslă ce caracterizaseră domnia lui Carol. A căutat sprijinul tuturor grupurilor politice conservatoare și al legionarilor responsabili în numele unei cruciade naționale, anticomuniste, de fapt propriei. Trebuie remarcat că Antonescu nu a revendicat moștenirea gardistă antisemită și rasistă și că a stârpit toate manifestările huliganice. Tendințele sale reformiste erau mai aproape de cele ale lui Carol, și nu de cele ale lui Codreanu, concentrându-se, deși pentru scopuri militare, pe modernizarea agriculturii și a industriei. Eroarea sa capitală, inerentă în rațiunea însăși a dictaturii sale, a fost canalizarea efortului național în realizarea campaniei militare, o campanie anticomunistă și antirusă. Pentru a înlătura comunismul și a recupera teritoriile pierdute în favoarea Rusiei, în 1940, el a angajat ferm România în războiul fatal împotriva Uniunii Sovietice, lansat de Hitler în iunie 1941, — ceea ce nu înseamnă că Antonescu ar fi apreciat greșit starea de spirit din România. Antonescu s-a bucurat de sprijinul covârșitor al națiunii române pentru activitățile sale militare împotriva Uniunii Sovietice.”

Stephen Fischer-Galați, România în secolul al XX-lea

Fragmentul ales este nepotrivit pentru un manual care își propune să cultive simțul civic și valorile democratice. Analiza pozitivă pe care autorul o face lui Antonescu omite să prezinte caracterul genocidar al guvernării lui Antonescu și chiar mistifică caracterul rasist și antisemit al regimului: „Trebuie remarcat că Antonescu nu a revendicat moștenirea gardistă antisemită și rasistă și că a stârpit toate manifestările huliganice”.

 

p. 124:

„...În cursul unei întâlniri dintre ei, din 6 august, Hitler a pus în fața Armatei Române sarcina unei ofensive în direcția Odesei și a Peninsulei Crimeea. De asemenea, României i s-a dat dreptul de a-și forma propria administrație în Transnistria, iar I. Antonescu a primit gradul de mareșal.”

Prin acest paragraf se transmite mesajul că Hitler i-a impus lui Antonescu continuarea războiului, respectiv ofensiva spre Odesa. Aceasta nu corespunde adevărului istoric! De asemenea, Antonescu nu a primit de la Hitler gradul de mareșal. Antonescu era conducătorul armatei unui stat suveran. Practic, Antonescu și-a dat singur gradul de mareșal!

 

p. 125:

Caseta numită „Viziuni istoriografice” cuprinde un citat din Buzatu... dar nici măcar nu e un citat analitic, e unul care pare că e dintr-o introducere:

„Nu toți cei care s-au aflat — ca să spunem așa — în umbra Mareșalului Antonescu l-au «văzut» din același unghi sau au dat aceleași fapte impresiilor consemnate. [...] Cu mențiunea că, am preferat să-l introducem pe cititor în perioada cea mai importantă, cea mai dificilă, cea mai controversată din viața și activitatea lui Ion Antonescu - aceea cât timp el a îndeplinit funcția de conducător al statului român, imprimând, în consecință, ritmul și convingerile sale desfășurării istoriei românești, și nu numai atât, ne exprimăm convingerea că este preferabil să-l lăsăm suveran pe cititor, făcând el singur selecția fericită dintre numeroasele «piese» sau «argumente» pro și contra ce i le oferă în continuare voluminosul, grandiosul și încă deschisul «dosar Ion Antonescu!»”

Gh. Buzatu. Mareșalul Antonescu în fața istoriei

  • Identifică două caracteristici ale perioadei elucidate în carte.

Gh. Buzatu a fost unul dintre cei mai activi apologeți ai lui Ion Antonescu și negaționist al responsabilității românești pentru Holocaust. Fragmentul ales este nepotrivit, iar cerința pentru elevi asociată acestuia nu corespunde cu textul!

 

Lecția 26 — Basarabia și Transnistria în perioada celui de-al Doilea Război Mondial

 

p. 128: Caseta numită „Viziuni istoriografice”:

„În Basarabia regimul I. Antonescu s-a impus, în primul rând, ca unul anticomunist. Forțele de interne din Basarabia, poliția și jandarmeria, au arestat persoane care au propagat ideologia comunistă, au servit slugarnic regimului bolșevic și au denigrat tot ce este românesc. Organele polițienești din Basarabia au lucrat încontinuu la identificarea persoanelor ce s-au manifestat în public împotriva statului român, au adus prejudicii morale și materiale românilor rămași sub stăpânirea bolșevică, persecutați și contribuind la executarea și deportarea acestora, în urma denunțurilor făcute. Astfel, au fost arestați Ivan (Vanea) Brailov, Anton Kuzențov, Cosovan, Hrișan Gufu, Gh. Fosteris, lucrători ai cantinei NKVD-ului din Chișinău, pentru desfășurarea unei intense activități antiromânești și comuniste. Poliția din Orhei a cercetat și a înaintat Curții Marțiale din Chișinău pe Agripina Surguci, de 36 de ani, cameristă sub sovietici la Primăria Orhei. Având legături de prietenie cu comunista Secară, vicepreședinte la primărie, i-a furnizat acesteia informații despre foștii funcționari, între care și primarul orașului, Plăcintă, ultimii au fost deportați de către sovietici în Siberia.”

Anatol Petrencu. Basarabia în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial

Acest fragment trece complet sub tăcere crimele în masă și deportările comise de autoritățile române în vara și toamna anului 1941.

p. 129:

„Deși regiunea [Basarabia] nu era în mod direct subordonată autorităților centrale de la București, suflul național a pătruns în această zonă a României în acei ani. Guvernatorii și directorii au promovat procesul de românizare a forței de muncă, au orientat activitatea din mediul rural către ocupații practice, care în trecut erau asociate cu elemente străine, au oferit facilități fiscale inițiativelor economice și au coordonat interesele patronilor cu cele ale angajaților. S-au făcut eforturi de identificare, inventariere, administrare și valorificare a bunurilor intrate în posesia statului. De asemenea, s-au efectuat colonizări, atrăgând populație tânără din alte părți ale țării cu surplus de locuitori, pentru a prelua proprietățile părăsite de coloniștii germani sau pentru a umple locurile lăsate libere de război. Conducerea disciplinată a țării sub Ion Antonescu, cu accent pe curățarea morală și promovarea competentă a personalului, majoritatea având o carieră militară ilustră, a avut un impact pozitiv semnificativ asupra evoluției acestei regiuni între Prut și Nistru în acea perioadă. În anul 1944, Basarabia a devenit din nou teatru de război, cu consecințe grave pentru integritatea teritorială a României.”

Acest fragment mistifică o serie de realități ale guvernării românești în Basarabia în perioada războiului. Utilizarea sintagmei „procesul de românizare”, în contextul prezentării perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial este invariabil asociată cu politica statului român de confiscare, deposedare și excludere din viața economică și socială a cetățenilor români de origine evreiască. Expresii precum „ocupații care în trecut erau asociate cu elemente străine” sau „a umple locuri lăsate libere de război” sunt expresii care ascund caracterul abuziv și antisemit pe care regimul Antonescu l-a avut și ocultează componenta criminală a acestuia.

p. 130:

„Deși elementul românesc era preponderent în Transnistria, România nu putea avea și nici nu pretindea dreptul de suveranitate asupra unui teritoriu care nu-i aparținuse. Administrația românească și-a concentrat eforturile asupra refacerii și revigorării vieții economice din Transnistria. A luat inițial măsuri pentru a asigura aprovizionarea cu alimente și bunuri esențiale pentru populație și pentru menținerea ordinii publice.”

„Deși elementul românesc era preponderent în Transnistria” — Acest enunț este fals!

 

p. 131:

„Activitatea administrației românești în Transnistria a fost umbrită de crime, legate de folosirea Transnistriei ca loc de deportare și suprimare a evreilor și romilor. I. Antonescu a avut o politică contradictorie față de problema evreiască, inițial a fost rezervat și nu a acceptat politicile naziste, dar treptat, din cauza presiunilor, a adoptat legi rasiale, a ordonat deportările evreilor și romilor în Transnistria, iar colaborarea cu naziștii a dus la numeroase victime și la săvârșirea crimelor împotriva umanității.”

Formulările deficitare din text creează confuzie cu privire la responsabilitatea autorităților române pentru deportarea și moartea evreilor și romilor. Concluziile Raportului final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului în România arată că „Responsabilitatea directă pentru Holocaustul din România aparține exclusiv statului român condus de Antonescu”. Legislația și măsurile îndreptate împotriva evreilor și romilor au fost initiative ale autorităților române și nu au fost luate din cauza presiunilor germane, așa cum acest fragment lasă să se înțeleagă.

 

Lecția 28: Crime împotriva umanității: gulag, Holocaust, Katyn

 

p. 143:

„Manifestări ale Holocaustului în România. În Regatul României, Holocaustul a început în 1938, odată cu promulgarea primelor legi restrictive antievreiești ale guvernului Goga, când peste 220 000 de evrei au fost lipsiți de un șir de drepturi politice și civile, a continuat după intrarea României în război, inclusiv în teritoriile controlate de statul român, și s-a sfârșit în 1944. După intrarea României în război, un număr mare de evrei au fost deportați în lagăre din Basarabia și Transnistria. În Basarabia au fost create 49 de lagăre și ghetouri. Instrucțiunile de deportare prevedeau ca «evreii care nu se vor putea ține de convoaie, fie din neputință, fie de boală, să fie executați». Cercetările estimează că numărul evreilor care au fost deportați în lagărele din Transnistria, în perioada 1941–1943, oscilează între 110 033 (55 867 din Basarabia, 43 798 din Bucovina și 10 368 din orașul și județul Dorohoi) și 119 000 de persoane. Conform raportului final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului în România, în Regat, în Pogromul de la Iași și ca urmare a altor măsuri antievreiești, au fost uciși cel puțin 15 000 de evrei, în Basarabia și Bucovina în 1941 — între 45 000 și 60 000 de evrei. Între 105 000 și 120 000 de evrei români deportați au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria, iar în regiunea Transnistriei (în special la Odesa și în districtele Golta și Berezovca) au fost omorâți între 115 000 și 180 000 de evrei locali.”

În tot paragraful în care se descrie sintetic Holocaustul din România nu este menționat cine sunt responsabilii!

 

p. 143:

„Rămâne o certitudine și faptul că regimul antonescian nu a participat la deportarea în masă a evreilor, pe care oficialii naziști au organizat-o în cadrul «soluției finale» a lui Hitler la problema evreiască în Europa, din cauza opiniei publice și a liderilor politici care s-au opus. Începând cu decembrie 1942, deportările, practic, au încetat, deoarece guvernul și-a schimbat politica față de evrei, în primul rând, ca reacție la deteriorarea situației militare pe Frontul de Est după Bătălia de la Stalingrad și pe măsură ce se făceau încercări pentru a se ajunge la o înțelegere cu Aliații occidentali.”

Enunțarea situației de fapt — că din Ardealul de Sud și din Vechiul Regat, sub regimul Antonescu, nu au fost deportați evrei în teritoriile controlate de către Germania nazistă — este elaborată deficitar, lăsându-i cititorului impresia că în România nu au existat deportări. O formulare lipsită de echivoc trebuie să arate că regimul antonescian a avut propria politică genocidară față de evrei, care a însemnat deportarea în Transnistria, iar în cazul evreilor din teritoriile Vechiului Regat și din Ardeal de Sud planurile de deportare la Auschwitz-Birkenau elaborate în prima parte a anului 1942 au fost stopate în octombrie-noiembrie 1942.

 

p. 143 Studiu de caz „Holocaustul romilor în spațiul românesc”. 

„Parte a Holocaustului în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial a fost Holocaustul romilor. Primul val de deportări al romilor în România a avut loc între 25 iunie și 15 august 1942, când în Transnistria au fost evacuați 11 441 de țigani nomazi, inclusiv 2 352 de bărbați, 2 375 de femei și 6 714 copii. Între 12 și 20 septembrie 1942, a urmat un al doilea val de deportări: 12 176 de «țigani stabili», dar care avuseseră condamnări, erau recidiviști sau nu aveau o ocupație pentru a se întreține. Din cauza condițiilor de existență foarte dure din locurile de deportare, îndeosebi a foametei, frigului și a bolilor, circa 11 000 dintre deportați au murit în Transnistria. În total, au avut de suferit 24 617 persoane, sau 9,38% din cei înscriși în Recensământul din 1930. Supraviețuitorii s-au întors în țară în primăvara anului 1944, odată cu retragerea din Transnistria a armatei și autorităților române. La 2 august, anual, la nivel internațional, se comemorează Holocaustul romilor.”

În tot acest studiu de caz în care se descrie sintetic deportarea romilor în Transnistria nu se afirmă nimic despre responsabili!

 

p. 143–144: capitolul Pedepsirea criminalilor de război

Deși manualul acoperă aspecte privind Istoria românilor și istoria universală, în acest capitol nu se menționează nimic despre judecarea și pedepsirea criminalilor de război din România, aspect în care judecarea lui Ion Antonescu și colaboratori săi joacă un rol central.

Manualul de Istorie de clasa a XII-a din Republica Moldova stârnește criticile comunității evreiești pentru felul „edulcorat” și „inadecvat” în care prezintă regimul Antonescu și elemente ale Holocaustului / Ministrul Dan Perciun: „Nu sunt lucruri dramatice” / Institutul Elie Wiesel insistă că este nevoie de reeditare și corecturi și acuză o „încremenire în proiect”. URL: https://www.edupedu.ro/manualul-de-istorie-de-clasa-a-xii-a-din-republica-moldova-starneste-criticile-comunitatii-evreiesti-pentru-felul-edulcorat-si-inadecvat-in-care-prezinta-regimul-an/

 

Anexa 2. Yad Vashem, Centrul Mondial de Comemorare a Holocaustului. 6 aprilie 2025. Referitor la: Comentariile experților Yad Vashem, dr. Arkady Zeltzer și dr. Alexander Avraham, privind manualul de Istoria românilor și universală (clasa a XII-a).

 

Termeni istorici:

Acest manual prezintă o definiție prea simplificată a următoarelor noțiuni:

• Antisemitism: „atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei.”

  • În schimb, recomandăm utilizarea definiției IHRA.

• Ghetou: „cartier destinat exclusive evreilor, în timpul persecuțiilor fasciste în țările ocupate de hitleriști, și pe care aceștia nu aveau permisiunea de a-l părăsi.” Nu există nicio referire la ghetouri din perspectivă istorică.

  • De exemplu, la definirea ghetourilor, manualul menționează doar cele din țările ocupate de Germania și nu face nicio referire la România. Nu se menționează că cele 49 de ghetouri și lagăre din Basarabia au fost create de guvernul român sau că autoritățile române au fost cele care au efectuat deportarea locuitorilor din Basarabia și nordul Bucovinei în Transnistria.

  • Nu sunt menționate ghetouri mari precum cele din Cernăuți (Bucovina de Nord), Chișinău (Basarabia) sau Berșad (Transnistria). Nu este menționat lagărul de la Peciora din Transnistria, pe care unii cercetători îl consideră un „lagăr al morții”, precum nici lagărul și locul de exterminare de la Bogdanovca.

• Definiție foarte largă a Holocaustului: „exterminarea populației evreiești, rome, poloneze etc., a persoanelor cu dizabilități, minorități sexuale etc. de către naziști și aliații lor; acțiunile antievreiești implementate de către regimul nazist din Germania și de aliații săi europeni.” Definiția standard „largă” include romii, persoanele cu dizabilități și minoritățile sexuale; nu este necesar să se insiste asupra „persecuției și exterminării sistematice”.

  • Definiția Holocaustului din manual seamănă mai mult cu definiția rusă contemporană a „genocidului poporului sovietic” decât cu înțelegerea occidentală general acceptată a acestui eveniment istoric.

  • Holocaustul este un concept mai larg decât uciderea directă a evreilor, incluzând și lipsirea acestora de drepturile fundamentale, distrugerea patrimoniului cultural și spiritual evreiesc etc. Din definiția prezentată în manual, elevii nu pot înțelege că distrugerea totală a evreilor s-a bazat pe criterii rasiale și că uciderea slavilor, în special a polonezilor, nu a avut un caracter total, deoarece slavii erau considerați o rasă inferioară, iar nu o „anti-rasă”, așa cum erau considerați evreii.

Вот перевод без каких-либо добавлений.

  • În plus, persecuția persoanelor cu dizabilități și a minorităților sexuale nu a fost desfășurată pe criterii rasiale. Următoarea propoziție este, de asemenea, imprecisă în această privință:

„ Esenţa ideii naziste consta în promovarea ideilor superiorităţii rasei germane ariene şi a xenofobiei, a antisemitismului, ce s-a manifestat prin tendinţa exterminării tuturor evreilor din Europa, dar și exterminarea altor rase și popoare, a unei politici agresive de expansiune la nivel mondial şi a dominării lumii.”

  • Includerea polonezilor/slavilor și a altor victime ale persecuției naziste în această definiție conduce la relativizarea Holocaustului, iar Holocaustul este prezentat pe același plan cu Gulagul și execuțiile de la Katyn, ca exemple de crime împotriva umanității. O asemenea echivalare completă a celor două regimuri nu corespunde opiniilor academice contemporane și subminează înțelegerea de bază a esenței ideologiei și practicii rasiale naziste.

Inexactități istorice de ordin factual:

  • Sunt utilizate cifre învechite, bazate pe Encyclopedia Judaica (1971); acestea trebuie actualizate. Recomandăm consultarea site-ului Yad Vashem și a publicațiilor sale de cercetare pentru referințe mai actuale.

  • Manualul afirmă că „Hitler intenționa să dea vina pe evrei pentru provocarea celui de-al Doilea Război Mondial”, în timp ce, în realitate, Hitler a făcut efectiv acest lucru în discursul său din Reichstag din ianuarie 1939.

  • „Dacă evreimea financiară internațională, din interiorul și din afara Europei, va reuși din nou să arunce națiunile într-un război mondial, rezultatul nu va fi bolșevizarea pământului și, prin aceasta, victoria evreimii, ci anihilarea rasei evreiești în Europa.”

  • Manualul menționează doar patru lagăre de exterminare; nu sunt menționate Chelmno și Majdanek.

  • Studiul de caz privind Holocaustul „Dreaptă între Popoare Irena Sendler Krzyżanowska” afirmă că aceasta a fondat „Żegota”, ceea ce nu este adevărat, și că a „salvat și adăpostit” 75.000 de evrei polonezi, inclusiv 25.000 de copii evrei din ghetoul Varșoviei, ceea ce reprezintă o exagerare a numărului real.

  • Mai mult, de ce studiul de caz despre uciderea în masă a evreilor se concentrează asupra încercărilor de ajutor oferite de neevrei, în loc să pună în centrul atenției evenimentele propriu-zise ale exterminării în masă din timpul Holocaustului? Această abordare ridică motive de îngrijorare.

  • De asemenea, nu este clar de ce manualul destinat elevilor din Republica Moldova nu prezintă persoanele recunoscute ca Drepți între Popoare din Basarabia sau din nordul Bucovinei.

  • Mențiunea „Manifestările Holocaustului în România” (1938–1944) ar trebui indicată mai exact ca: decembrie 1938 – august 1944.

  • Guvernul Goga ar trebui să fie denumit Guvernul Goga-Cuza.

  • Numărul evreilor deportați în Transnistria este indicat ca fiind între 110.033 și 119.000, însă această cifră ar trebui înlocuită cu 154.000–170.000.

  • Manualul citează corect Raportul Final în ceea ce privește numărul victimelor pe regiuni: 15.000 în Vechiul Regat și la Iași, 45.000–60.000 în Bucovina și Basarabia în 1941, 105.000–120.000 de evrei români ca urmare a deportărilor în Transnistria [în contradicție cu cifra de 110.033–119.000 de deportați menționată anterior], 115.000–180.000 de evrei ucraineni în Transnistria.

Comentarii generale:

  • În cazul politicii sovietice, criteriile etnice au devenit importante în principal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu deportarea germanilor, tătarilor din Crimeea, cecenilor și a altor grupuri etnice acuzate de regim de colaborare cu naziștii, și nu au reprezentat caracteristica generală a regimului.

  • Manualul creează impresia că măsurile antireligioase sovietice nu au avut un caracter general și că catolicii, evreii și musulmanii nu au fost persecutați.

  • Manualul ar putea induce ideea că deportările sovietice din Basarabia și nordul Bucovinei au vizat exclusiv etnicii români. Elevii ar putea să nu înțeleagă că aceste represiuni s-au bazat pe criterii politice și sociale, și nu etnice. Nu sunt menționați ucrainenii, rușii sau evreii deportați, deși studiile de specialitate arată că evreii reprezentau o treime dintre deportați, ceea ce înseamnă că ponderea lor era de două ori mai mare decât procentul lor în populația totală a teritoriilor românești anexate de Uniunea Sovietică.

  • Manualul utilizează termenul „uciși”, dar nu „ucidere în masă”, atunci când se referă la Odesa, Golta și Berezovca.

  • Există unele probleme privind studiul de caz despre Holocaustul romilor pe teritoriul României. Manualul menționează că 24.600 de romi au fost uciși, reprezentând 9,8% dintre cei înregistrați la recensământul din 1930, și face referire la Ziua Internațională de Comemorare a Romilor, marcată la 2 august.

  • În schimb, nu există nicio mențiune privind procentul evreilor români uciși (aproximativ 50%) și nu este prezentată nicio informație despre deportarea și exterminarea evreilor din Transilvania de Nord, precum nici despre ziua de comemorare a Holocaustului evreilor, marcată la 9 octombrie.

  • Mai mult, nu este clar de ce studiul de caz despre Holocaustul din România se concentrează asupra suferinței romilor, în loc să pună în centrul atenției uciderea în masă a evreilor.

  • La descrierea tranziției României de la democrație la dictatură, se pune un accent deosebit pe factorii de politică externă, chiar mai mult decât pe evoluția politică internă a țării și pe starea de spirit a populației.

  • Cauzele ascensiunii lui Antonescu la putere sunt reduse la trauma anexării sovietice a Basarabiei și Bucovinei din vara anului 1940 și la pierderea unor teritorii românești în favoarea Ungariei și Bulgariei.

  • Schimbările politice propriu-zise sunt prezentate în mare măsură ca fiind legate de presiunile politice exercitate de Germania și de extrema dreaptă românească.

  • Manualul nu menționează că naționaliștii români radicali Octavian Goga și A.C. Cuza au promovat, de-a lungul întregii lor cariere politice, o poziție profund antisemită și au beneficiat de sprijin direct din partea Germaniei naziste în anii 1930.

  • Nu se spune nimic despre puternicele sentimente antievreiești existente în rândul tineretului universitar român, dintre care mulți gravitau în jurul Gărzii de Fier conduse de Codreanu.

  • Garda de Fier este menționată în mod negativ și se afirmă că în 1933 a fost scoasă în afara legii, însă nu se menționează că în 1938 și-a reluat activitatea politică și a avut chiar miniștri în guvern, devenind unul dintre principalii parteneri ai guvernului Antonescu în septembrie 1940. Manualul nu explică faptul că Garda de Fier a fost o organizație nazistă românească antisemită, implicată în asasinarea unor personalități politice românești, și nici de ce Hitler a decis în cele din urmă să îl sprijine pe Antonescu în locul naziștilor locali.

  • De asemenea, în lipsa acestor explicații, elevii pot rămâne fără să afle că asemenea grupări radicale se bucurau de un sprijin semnificativ din partea unei părți a populației românești, inclusiv în rândul tinerilor intelectuali.

Observații istorice privind Antonescu:

  • Manualul evită complet să menționeze rolul și responsabilitatea guvernului Antonescu în punerea în aplicare a persecuției și exterminării evreilor din România:

    • „un număr mare de evrei au fost deportați” [de către cine?],

    • „49 de lagăre și ghetouri au fost create în Basarabia” [de către cine?],

    • „instrucțiunile privind deportările prevedeau...” [emise de către cine?].

  • Nu există nicio mențiune despre autoritățile române responsabile, armată, poliție, jandarmerie etc.

  • Referitor la politica României în Transnistria, manualul afirmă:

„ Activitatea administrației românești în Transnistria a fost umbrită de crime, legate de folosirea Transnistriei ca loc de deportare și suprimare a evreilor și romilor. I. Antonescu a avut o politică contradictorie față de problema evreiască, inițial a fost rezervat și nu a acceptat politicile naziste, dar treptat, din cauza presiunilor, a adoptat legi rasiale, a ordonat deportările evreilor și romilor în Transnistria, iar colaborarea cu naziștii a dus la numeroase victime și la săvârșirea crimelor împotriva umanității.”

  • Această afirmație generală este tot ceea ce oferă manualul în descrierea rolului autorităților române în Holocaust. Ulterior, aceste crime sunt atribuite unor forțe fără nume.

  • Manualul nu conține nicio referire la legislația sistematică antievreiască, la politica de românizare sau la munca forțată.

  • În numeroase părți ale manualului se creează impresia că există o încercare de a diminua responsabilitatea autorităților și a populației române pentru implementarea politicilor antievreiești și a Holocaustului. Informațiile care ar putea afecta imaginea pozitivă a conducerii române și, în special, a lui Antonescu nu sunt prezentate.

  • Antonescu, care avea convingeri profund antisemite și căuta modalități de deportare a evreilor în afara României, este prezentat în manual drept un politician rațional, constrâns să se conformeze cerințelor lui Hitler în problema evreiască.

  • Antonescu este prezentat ca o victimă a circumstanțelor politice, și nu ca un aliat deplin al lui Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În schimb, sunt incluse informații care urmăresc crearea unei imagini pozitive a autorităților române.

  • De asemenea, nu se menționează că uciderea evreilor la Odesa a fost organizată la ordinul direct al lui Antonescu. Manualul amintește pogromul de la Iași, însă nu face nicio referire la pogromurile și execuțiile în masă din zeci de localități din Basarabia și nordul Bucovinei în vara anului 1941, comise de armata română, jandarmerie și de o parte a populației locale.

  • Nu sunt oferite explicații cu privire la motivele pentru care un număr atât de mare de evrei deportați și de evrei locali au murit în timpul deportărilor și ulterior în ghetourile și lagărele din Transnistria. Ca un contrapunct pozitiv la această politică criminală, manualul menționează faptul că planul de deportare a evreilor români în lagărele morții din Polonia, convenit cu regimul Antonescu, nu a fost niciodată pus în aplicare. Deoarece acest eveniment este prezentat în termeni atât de generali, el creează o perspectivă complet diferită asupra politicii României față de evrei:

„Rămâne o certitudine și faptul că regimul antonescian nu a participat la deportarea în masă a evreilor, pe care oficialii nazişti au organizat-o în cadrul „soluţiei finale” a lui Hitler la problema evreiască în Europa, din cauza opiniei publice și a liderilor politici care s-au opus.”

  • După lectura manualului, un elev ar rămâne complet neinformat cu privire la motivele pentru care evreii din Basarabia și nordul Bucovinei au fost deportați și uciși, în timp ce evreii din alte regiuni ale României nu au fost tratați în același mod.

  • Ideea luptei împotriva „iudeo-bolșevismului” este atribuită exclusiv regimului nazist.

  • Politicile antievreiești aplicate de Germania nazistă și de aliații săi îi percepeau pe „evrei” nu doar pe criterii rasiale, ci și ca purtători ai așa-numitului „Spirit Evreiesc” (Jüdischen Geist), acest „spirit” fiind identificat cu ideea egalității între oameni. În consecință, politicile antievreiești, care au început în anii 1930, nu au constat doar în intenția de a ucide toți evreii (intenție pusă în aplicare începând din vara anului 1941 prin așa-numita Soluție Finală a Problemei Evreiești), ci și în eliminarea unor manifestări mai largi ale egalității umane; una dintre aceste manifestări era „iudeo-bolșevismul”, care a constituit un motiv ideologic central în Europa de Est. Ca urmare, persecuția evreilor a dobândit o dimensiune aparte în cadrul ansamblului crimelor comise de Germania și aliații săi, inclusiv România.

  • Există, de asemenea, o serie de probleme potențiale legate de următorul paragraf:

„Rămâne o certitudine și faptul că regimul antonescian nu a participat la deportarea în masă a evreilor, pe care oficialii nazişti au organizat-o în cadrul „soluţiei finale” a lui Hitler la problema evreiască în Europa, din cauza opiniei publice și a liderilor politici care s-au opus. Începând cu decembrie 1942, deportările, practic, au încetat, deoarece guvernul şi-a schimbat politica faţă de evrei, în primul rând, ca reacţie la deteriorarea situaţiei militare pe Frontul de Est după Bătălia de la Stalingrad şi pe măsură ce se făceau încercări pentru a se ajunge la o înţelegere cu Aliaţii occidentali.”

  • Regimul Antonescu poartă întreaga responsabilitate pentru persecuția, deportarea și exterminarea evreilor din Iași, Dorohoi, Bucovina, Basarabia și Transnistria, însă în colaborare și coordonare cu planurile naziste privind „Soluția Finală”, astfel cum s-a convenit în cadrul numeroaselor reuniuni comune ale reprezentanților de rang înalt ai României și Germaniei.

  • Regimul Antonescu a planificat și a coordonat împreună cu reprezentanți de rang înalt ai regimului nazist deportarea a până la 290.000 de evrei români din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei către lagărul de exterminare de la Bełżec, în perioada septembrie–octombrie 1942.

  • Deportările planificate au fost într-adevăr oprite la 13 octombrie 1942, și nu în decembrie, însă nu din motivele indicate în manual: „opinia publică” din România aflată în război a tolerat și, în parte, a susținut, iar uneori chiar a beneficiat de persecuția, deportarea și uciderea evreilor. Singurii „lideri politici” care s-au opus au fost cei ai partidelor de opoziție reduse la tăcere, și anume conservatorul I. Maniu și liberalul C. Brătianu.

  • Bătălia de la Stalingrad s-a încheiat în februarie 1943, iar contactele exploratorii ale guvernului cu Aliații au început chiar mai târziu, astfel încât acestea nu puteau constitui cauza opririi deportărilor în octombrie 1942. Motivele reale ale suspendării acestor planuri au fost presiunile exercitate de liderii opoziției politice și de alte personalități importante, eforturile conducerii comunității evreiești, precum și nemulțumirea lui Antonescu față de refuzul Germaniei de a furniza armatei române de pe Frontul de Est echipament și armament modern și de a garanta revenirea Transilvaniei de Nord la România la sfârșitul războiului. Rolul indispensabil al evreilor în economia de război a României a constituit, de asemenea, o preocupare a guvernului, alături de aceste considerente de natură socială și politică.

  • Încetarea deportărilor nu a reflectat o schimbare reală a politicii guvernului față de evrei, care a continuat fără întrerupere, punând un accent și mai mare pe munca forțată și pe continuarea politicii de românizare.

Comments of Yad Vashem Experts, Dr. Arkady Zeltzer and Dr. Alexander Avraham, on the

Romanian and Universal History Textbook (12th Grade). URL: https://mec.gov.md/sites/default/files/expertixa_manual_de_istorie_yad_vashem.pdf

 

 
 
bottom of page